O sa incadrez postarea asta si in categoria “Despre handmade” pentru ca se va constitui si intr-o lectie destul de importanta.

Eu nu iau comenzi speciale decat pe mail. Ma rog, mai iau prin viu grai/pe YM, dar de la prieteni. Cand e vorba de comenzi simple de genul: vreau colierul x cu codul y, nu este nici o problema, pot lua comanda si altfel.

Nu stiu cand in trecutul meu am invatat ca e bine ca lucrurile sa fie scrise de mana celui care solicita un serviciu pentru a se constitui ca proba in cazul unor neintelegeri, dar am invatat-o si tin de ea cu dintii. Motiv pentru care in aproape orice situatie de gen tin musai sa am informatiile si pe mail si sunt, cu siguranta, dependenta de acest serviciu. Chiar daca o persoana imi da o comanda la un targ sau telefonic o rog ulterior sa imi trimita detaliile si pe mail, chiar daca sunt persoane care gasesc aceasta cerinta redundanta. De ce? O sa intelegeti din povestea urmatoare de ce.

Povestea incepe cu un mail in care primesc cateva informatii despre pictarea unui material, cu specificatia ca persoana care ma contacta are 50 de ani si ar prefera sa comunicam altfel decat pe mail. Am trimis un mail cu numarul de telefon si cu rugamintea de a primi ulterior detaliile si pe mail, dar incepand din acest moment discutiile s-au purtat strict telefonic. Au fost cateva discutii lungi, cu multe detalii, modificari si … cu multe drumuri.

Doamna care m-a contactat este din Roman si avea o matase indiana (absolut superba, o vedeti in poze alaturi de cea pictata), careia dorea sa ii asorteze o pictura. Initial am inteles ca matasea este intr-o singura culoare si trebuie pictata. Abia cand am primit matasea printr-o prietena care a mers in Roman am inteles ca era vorba de cumpararea altui material uní care sa se potriveasca matasii indiene. Matasea imprimata urma sa devina o fusta, iar cea uní bluza asortata.

Bun. Pentru ca in Roman nu sunt foarte multe optiuni a ramas ca eu sa caut materialul asortat. Am inceput cu depozitele de materiale. Lasand la o parte faptul ca nu reuseam nicicum sa gasesc nuanta potrivita, am inteles atunci ca nu se va potrivi nimic altceva decat o matase naturala. Intors acasa dupa cateva ore prin depozite care nu aveau materiale atat de delicate, plecat inapoi in Obor sa caut. Gasesc matase naturala, 85 lei/m. Habar n-aveam ca matasea e asa de scumpa. Bun, vorbesc cu doamna, merg iau matasea. Incep iar discutiile referitoare la ce trebuie sa pictez si ne dam seama ca cea mai rezonabila solutie este ca matasea uní sa ajunga inapoi la Roman, acolo sa fie croita apoi trimisa inapoi in Bucuresti. Bun, facem si asta.

Vine momentul picturii: sa aiba 20 cm inaltime, sa semene cu modelul din matasea imprimata, pictura sa fie intr-o singura culoare – bleumarin, 2 desene in fata, pe fiecare piept, 2 pe maneci si unul pe spate. Suna clar, nu? Asa am crezut si eu. Cumva pe drum s-a pierdut detaliul ca desenul trebuie sa inceapa din talie si nu de la baza materialului. Este foarte posibil ca doamna sa mi-l fi spus, este la fel de posibil sa il fi omis. Au fost multe discutii telefonice, multe si lungi.

Asa ca dupa ce am terminat de pictat materialul cu inima stransa sa nu gresesc – nu doar pentru ca era un material scump, dar si pentru ca era atat de complicat sa il refac -, dupa 7 ore de lucru termin de pictat. Mandra nevoie mare. Printr-un concurs de imprejurari doamna din Roman era in Bucuresti. Merg sa ne intalnim si … aflu grozavia: trebuia pictat din talie. Cred ca am transpirat instant.

Asa ca pe frigul de joia trecuta am petrecut 3 ore plimbandu-ma de colo-colo ca sa iau alt material, sa i-l duc doameni care sa il ia la Roman, sa il recroiasca, sa mi-l retrimita, iar eu sa il repictez dupa noile indicatii.

Lectia 1: cu tact si calm chiar si o situatie atat de neplacuta se poate incheia cu zambetul pe buze, pupaturi si cutii de ciocolata :)

Lectia 2: intotdeauna, dar intotdeauna luati comenzile speciale pe mail sau, oricum, in scris cu clienta de fata (eventual si cu semnatura :P).

Sper ca v-au placut pozele matasii care se va transforma totusi intr-o bluza, chiar daca nu va fi purtata cu acea fusta. In ceea ce priveste matasea indiana … sunt iremediabil indragostita de ea. Se simte ca o minune mangaietoare pe piele si sper sa am ocazia la un moment dat sa port ceva lucrat din asemenea material.

Ieri vorbeam despre dorul de traditii romanesti. Azi va arat o pictura cu motive traditionale ce apartin unei alte culturi ce ma atrage dincolo de intelgere. Desi nu o cunosc decat in mica masura, desi am citit tot felul de minunatii care ar trebui sa ma conduca in directia inversa, cultura indiana ma atrage ca un magnet. India este probabil unul dintre putinele locuri in care imi doresc neaparat sa ajung la un moment dat. O sa vina momentul asta. Stiu cu siguranta ca o sa vina.

Detalii:

• Pictura a fost realizata pe o rochie alba din bumbac ce apartine clientei.
• Am folosit culori speciale pentru textil ce rezista la spalare manuala si automata la 30-40 grade.
• Pret: 60 lei. Atentie: pretul nu include suportul textil – in acest caz rochia – ci doar mana de lucru. Acesta se stabileste in functie de numarul de ore lucrate.
• Mai multe modele pictate pe textil gasiti aici.

Inainte de a porni spre Constanta pentru targul de pe 1 Decembrie, sa va arat inca o cutiuta pe care o veti gasi acolo.

Cutia este unul dintre acele lucrusoare care imi rasar in minte pur si simplu si pe care trebuie sa incerc sa le fac chiar daca n-am idee cum. Aveam in minte o cutie aurie, dar care sa nu fie tipatoare si nici kitsch, ci mai degraba vintage. Sa va povestesc cum am facut :)

Pentru a evita auriul tipator, acesta se da in strat relativ subtire, neuniform, pe baza neagra (adica intai se coloreaza cutia in negru si abia apoi vine auriul). Se fac apoi “zgarieturi” cu maro inchis (sau “ombre brulee” cum scrie pe tubul de acrilic) in special pe la margini si colturi si abia apoi trecem la decorarea propriu-zisa.

Incercarile trecute mi-au aratat ca acest gen de auriu arata minunat combinat cu grena. Asa ca am facut si niste “zgarieturi” de aceasta culoare si in final a venit si randul macilor care mi se pare ca vin foarte frumos in completarea aspectului vintage.

Interiorul este pictat cu auriu simplu si pretios :) Si desi arata foarte bine si nelacuita, am preferat sa dau totusi un strat de lac pentru a o proteja.

Pret: 35 lei

V-am mai adus si cateva saluri noi. Doar patru de data asta, dar daca vreti sa vedeti ce mai este disponibil intrati aici.

Din cand in cand mama ma ia drept ajutor la ales lucrusoare pentru magazinasul pe care il tine in Calarasi. Si asa se face ca saptamana trecuta am descoperit prin preumblari niste saluri superbe la niste preturi care nu semanau deloc cu ce gaseam in magazine.

Nu stiu daca sunt chiar indiene (pe stand asa scria), dar sunt minunate :) Contin in diverse proportii pashmina (fine cashmere spune la wikipedia) si matase si au 180/70 cm.

Later edit: Am fost atentionata ca este imposibil ca la acest pret aceste saluri sa fie din pashmina. Nu ma pricep, e foarte posibil sa fie adevarat. Situatie in care nu stiu din ce sunt facute, dar asta scrie pe ele. Stiu ca sunt foarte moi, foarte frumoase si tin cald :D

Si nu, asta nu inseamna ca ma reprofilez de pe handmade – inseamna doar ca nu le-am putut rezista :P Eu mi-am luat deja 2 :D

Cine vrea, sa dea un semn :) Vedeti ca in josul pozei exista un cod. Spuneti-mi codul salului. La finalul articolului am sa notez salurile vandute :)

Pret: 20 lei

Vandute: IS004, IS006, IS005, IS009, IS008, IS001, IS007, IS002, IS003

Mai este disponibil doar IS001