A trecut si targul din weekend chiar mai frumos decat il asteptam. In ciuda caldurii extreme de sambata si a furtunii de incheiere am avut vizitatori carora le multumim pentru curajul de a iesi din casa in asemenea conditii, iar noi am sporovait cat au fost zilele de lungi. Toate doua :)

E drept ca targurile nu mai sunt ce-au fost la inceputul nebuniei handmade – in Bucuresti cel putin – si ca, probabil, vinovat este si numarul mare de targuri de gen organizate in ultima vreme. Cel mai probabil s-a ajuns la o oarecare saturatie si nu mai exista minunarea si incantarea de la inceput pentru ca, chiar si cei care ne apreciaza cel mai mult incercarea de arta, s-au invatat cu noi si cu lucrusoarele noastre. Pe mine ma intristeaza putin. Putin mai mult. Imi placea la nebunie sa merg la targuri, sa discut cu vizitatorii si sa sporovaiesc cu colegii de breasla.

In ultimele luni vizitatorii au fost mai putini, iar colegii mai putin comunicativi, parca si mai incruntati si mai inraiti. Si-mi pare rau. O vreme am trait cu impresia ca in acest mic domeniu suntem o comunitate prietenoasa si calda. Imi dau seama ca o discutie avuta cu o persoana a dus la inchiderea comunicarii cu altele doar din cauza ca persoana respectiva a comunicat te miri ce mai departe, ca persoane cu care comunicam frumos la alte editii saluta vag si-atat, ca exista prea multe produse similare, ca extinderea unei linii de produse inseamna de multe ori un pic prea multa inspiratie de la alti creatori, ca nu exista respectul pentru ideea si originalitatea unuia atata timp cat poate fi copiata … si e pacat. Mi-ar fi placut sa ma simt in continuare hippy-flower-power la targuri, cu zambetul pana la urechi si bucuria ca sunt acolo.

Din fericire exista colege cu care pot sporovai, organizatori minunati ca Andra si Razvan, vizitatori incantati si clienti-deveniti-prieteni care vin in vizita si stau de povesti. Lor toti le multumesc si le spun ca pentru ei o sa vin in continuare la targuri, chiar daca uneori voi fi pe jumatate trista.

Dar haideti sa trecem peste asemenea ganduri si tristeti si sa ne indreptam privirea catre fluturi. Fluturii, zburatoare fragile, aproape disparute la noi, dintre noi, dar care pot inveseli orice tristete macar pentru o clipa.

Am lucrat acest colier la comanda folosind la baza modelul de pe margelutele unui colier foarte vechi si noile pandante-fluture.

Detalii:

• Colier lucrat cu margele din lut modelate, pictate si lacuite manual, margele din sticla si accesorii metalice.
• Lungime: 85 cm
• Pret: 40 lei
• Puteti sa le verificati disponibilitatea  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Daca sunteti printre cei care aleg ca weekendul urmator sa ramana in Bucuresti, va invit la o plimbare :) Iesiti din apartamente, alegeti mijlocul de transport potrivit si opriti-va in curtea Palatului Sutu pentru a va delecta cu minunatele lucrusoare migalite cu drag de catre artizani. Daca prindeti ora potrivita o sa va bucurati si de umbra si de povesti :)

Cand exact: sambata si duminca, 16-17 iulie

Unde anume: Palatul Sutu/Muzeul Municipiului Bucuresti, exact la iesirea de la metrou Universitate in diagonala cu Teatrul National

Intre ce ore: 10.00-20.00

… sau/si cum a fost la targul I Love Handmade VI :)

Saptamana trecuta a fost foarte foarte plina, cu multe bucurii personale – adica multe lucrusoare in care am pus mult drag si care au bucurat multi oameni – dar si foarte obositoare.

Asa ca am inceput weekend-ul gata obosita si putin speriata de ploaie, dar vremea a fost cuminte pana seara aproape de final, starea de spirit buna prezenta si, de asemenea bucuria ca, cel putin o parte din noi, am devenit poate mai mult decat prieteni, cumva o mica familie care rade si se imbratiseaza mai mult sau mai putin metaforic cu mult drag si bucurie :)

Duminica insa … duminica a fost extraordinara! Duminica eu (si bunica :P) am mai adaugat un an la varsta. Iuhuuu :D Da, eu, bunica si americanii, sa pocneasca artificiile! :D Si ziua a fost atat de faina ca o gasesc acum aproape naucitoare. Totul, dar totul (care conteaza, bineinteles) a mers bine – ca si cum o mana blanda mi s-a pus pe umar si un zambet cald de nicaieri au vegheat ca eu sa ma bucur.

Da, dimineata a inceput ploios. De fapt … nu ploios, foarte ploios! Dar cand ai o prietena minunata care iti face un tort “handmade” (ce putea fi mai potrivit?) si il scoate din palarie exact cand ploaia toarna si toarna … si toarna :D , nu poti decat sa o imbratisezi, sa razi copios, sa te bucuri de viata, de vreme, de tot si sa alergi prin ploaie cu farfuriile cu tort pentru a imparti din zambetul tau (si din tort, evident) si celorlalti :)

Si-apoi, dupa ce norii se scutura bine … de fapt dupa ce norii se scutura de tot si iese soarele, iti pui tenesii la uscat cam in vazul lumii, te intalnesti accidental cu prieteni si stai la povesti, altii vin special sa te imbratiseze si sa iti daruiasca ceva, primesti flori, mesaje multe, bomboane, lucrusoare handmade minunate si pana si vanzarile merg bine de tot, se numeste ca esti inconjurat de energie pozitiva si o imparti tuturor asa ca ei vin spre tine :)

Apoi daca seara, cand ai epuizat energia si adrenalina zilei, cand credeai ca nu mai poti nimic, o imparti cu un sot minunat, o prietena si o sticla de vin pana cand simti ca aluneci de pe scaun direct in somn, se numeste ca ai avut cea mai frumoasa aniversare de vreodata.

Va multumesc!

Va las acum in compania catorva noutati de la targ. Unele si-au gasit deja stapan (si chiar au scapat nepozate – cum ar fi tricoul din care am pozat un detaliu mai sus), dar au ramas altele si in asteptare :)

Enjoy!