Mi se pare fascinant cum te transforma Vama, marea, nisipul … cum te rapesc si te fac a lor.

In primele zile ma deranja parul incalcit si plin de sare, imi simteam mereu pielea murdara, talpile ma cam ardeau de la fierbinteala nisispului, apa parca era mereu putin cam rece, iar scoicile ma zgariau. Acum toate au intrat intr-un firesc primar, nu sunt deloc deranjante ci sunt acolo de parca asa ar fi fost de cand e lumea. In plus, pielea capata nuante de pamant pe zi ce trece. E minunat.

Va las cu cateva coliere carora le-a crapat pielea de prea mult soare :)

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Am fugit repede-repede de la casuta doar sa va las cateva noutati :)

Rochite, o ie de in, centuri/brauri late, sacose lucrate la mama apoi decorate de mine (pictate sau cu tehnica servetelului) si-o cutiuta … elfeasca :) Daca va face ceva cu ochiul, dati un semn si le pun deoparte sau dau o fuga pana in 2 Mai si le trimit (in Vama nu-i Oficiu Postal) - tot am facut eu jogging Vama – 2Mai si inapoi in dimineata asta :P .

Enjoy!

Cand aveam 10 ani, ai mei s-au hotarat ca era momentul sa faca ceva pentru (ceea ce ei considerau) talentul meu la desen. Eram in Calarasi totusi – un oras mic in care … cred ca erau in total doi artisti (cu siguranta erau mai multi, de ei am aflat eu). Autoproclamati, bineinteles. De unul am aflat mai tarziu, cel la care am mers eu isi spunea Ilo.

Ilo avea in jur de 45 de ani, o familie relativ numeroasa, era vecinul matusii mele si la 40 de ani, din nevoie, isi amintise ca in adolescenta ii placea sa deseneze si parca avea si ceva talent. Nu studiase niciodata nimic legat de arta, dar intr-una dintre primele ore petrecute in atelierul lui mi-a soptit: “Andreea, pictorii n-or sa-si dezvaluie niciodata metodele si n-or sa isi explice secretele, meseria asta se fura”.

In virtutea acestei idei – probabil – “meditatiile la pictura” insemnau ca ma aseza pe un scaunel langa el in atelier (uneori el pleca la televizor si ma lasa singura), imi punea pensula in mana, culori, panza, un model de referinta la dispozitie si … atat. Uneori venea langa mine si, ca sa ma corecteze, imi lua pensula din mana si facea el in locul meu (abia acum ma gandesc ca facea asta pentru ca eu sa observ cum se face). Ii iesea bine, foarte bine. Uram asta – la final tabloul nu imi apartinea, nu il simteam al meu, nu era meritul meu si imi venea sa il dau de pereti cand ai mei ma laudau. Cred ca am mers la el timp de un an si jumatate, o data pe saptamana. In timpul asta mama si-a umplut peretii cu tablourile mele. Nu stiu de ce nu m-am mai dus la meditatii, dar stiu ca am renuntat la pictat pana in clasa a 9 a cand am inceput sa pictez singura un tablou a carui panza o intinsese tata pe o rama veche. L-am abandonat repede si l-am terminat in clasa a XI a. E singurul tablou de care sunt mandra :)

Si totusi, incet incet, metoda lui-nemetoda, m-a invatat cate ceva: cum se numesc culorile (imi placea cum suna sienna-arsa, ocru, albastru ceruleum – erau parca niste culori de baza vrajitorite, nu?), cum se amesteca, ce ulei folosesti, cum se intinde o panza, cum tragi la scara un desen mai complex (mai ales portretele) si … faptul ca meseria se fura.

Multa vreme a sunat cumva a hotie. A fura e o hotie, nu? Imi dau seama acum ca poate nu e chiar asa. Poate ca, pe undeva, este si o dovada de respect pentru cel care a studiat, a experimentat, a descoperit singur, s-a impiedicat, a gresit, a luat-o de la capat, si-a dezvoltat un stil propriu si, de asemenea, este o metoda mai sanatoasa. De cele mai multe ori lucrurile obtinute usor, indiferent de valoarea lor reala, isi pierd valoarea in ochii celui care obtine. O sa vezi un rezultat cu totul altfel cand vei fi nevoit sa muncesti pentru el.

M-am trezit cu Ilo in minte, m-am gandit sa scriu despre el, dar nu reuseam sa imi dau seama ce mi l-a adus in amintiri asa … deodata. Scriind a venit si raspunsul. Primesc des chiar, mail-uri in care mi se solicita ajutorul despre cum sta treaba cu handmade-ul (uneori chiar fara formule de politete). Raspund de fiecare data si chiar cu explicatii detaliate, dar de multe ori ma simt iritata. Exista, bineinteles, persoane care solicita informatii generale, cu bun simt si pe care le ajut cu placere, dar exista si acele persoane care solicita reteta completa: ce materiale folosesc, cum le folosesc, de unde le iau, cat costa, ce forme legale sunt necesare, cum se obtin, de unde stiu de targuri, cat costa inscrierea, ce trebuie sa faci pentru targuri si, mai ales, (si asta ma enerveaza cel mai tare), sa le trimit si lor un mail cand mai aflu de un targ.

Stiti care a fost singura informatie pe care am stiut-o eu despre handmade cand am inceput: ca materialul din care se fac multi dintre cerceii handmade se numeste fimo. De-aici inainte, din respect pentru cei care au muncit pentru a ajunge unde sunt (si pentru ca meseria se fura), mi-am cautat informatiile singura. Internetul e mare si iti da mai tot ce iti trebuie. Trebuie doar sa te intereseze.

Am aflat informatiile de baza, am facut comenzi online, am luat materiale inutile pe care le am si acum, am gresit, am experimentat, am luat-o de la capat si tot asa. Cand am inceput sa pictez pe margele de lut inceputul a fost atat: am vazut o poza cu margelele care stateau la uscat. Am inteles din poza cum se fac, apoi am dat-o in bara (nu aveti idee cate se crapa la inceput) pana am invatat cum si ce fel.

Nu spun ca nu m-ar fi bucurat putin ajutor, nu spun ca nu imi ofer ajutorul cu placere, dar … fetelor, rezultatele se mai obtin si prin munca.

Si, de incheiere: nu confundati furatul meseriei cu copiatul. Furatul meseriei se refera la tehnica, la metode. Modelele, rezultatul, creativitarea trebuie sa fie ale voastre oricum . Eu atat intreb: ce satisfactie ai mai avea daca ai fi apreciat pentru un model copiat integral?

Va las cu unul dintre tablourile de pe cand mergeam la Ilo …

Si cu cel inceput intr-a 9 a si terminat intr-a 11 a …

Facute la comanda pentru a fi purtate la o rochie de bal neagra din organza de catre o domnita frumoasa si focoasa pe care o asteptam cu drag in Bucuresti.

Setul contine un colier care poate fi purtat si ca bratara (mie imi place mai mult cum arata ca bratara :P), cercei cu surub, agrafa de par, brosa si clipsuri … multifunctionale – pot fi purtate ca cercei mai mari, pot fi prinse pe bretelutele rochiei sau prinse pe pantofi (ideea nu imi apartine, dar nu mai stiu unde am intalnit-o). Sunt multe piese intr-un singur set, dar … nu trebuie purtate toate deodata, nu? :)

Le puteti verifica preturile si dimensiunile aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

… sau/si cum a fost la targul I Love Handmade VI :)

Saptamana trecuta a fost foarte foarte plina, cu multe bucurii personale – adica multe lucrusoare in care am pus mult drag si care au bucurat multi oameni – dar si foarte obositoare.

Asa ca am inceput weekend-ul gata obosita si putin speriata de ploaie, dar vremea a fost cuminte pana seara aproape de final, starea de spirit buna prezenta si, de asemenea bucuria ca, cel putin o parte din noi, am devenit poate mai mult decat prieteni, cumva o mica familie care rade si se imbratiseaza mai mult sau mai putin metaforic cu mult drag si bucurie :)

Duminica insa … duminica a fost extraordinara! Duminica eu (si bunica :P) am mai adaugat un an la varsta. Iuhuuu :D Da, eu, bunica si americanii, sa pocneasca artificiile! :D Si ziua a fost atat de faina ca o gasesc acum aproape naucitoare. Totul, dar totul (care conteaza, bineinteles) a mers bine – ca si cum o mana blanda mi s-a pus pe umar si un zambet cald de nicaieri au vegheat ca eu sa ma bucur.

Da, dimineata a inceput ploios. De fapt … nu ploios, foarte ploios! Dar cand ai o prietena minunata care iti face un tort “handmade” (ce putea fi mai potrivit?) si il scoate din palarie exact cand ploaia toarna si toarna … si toarna :D , nu poti decat sa o imbratisezi, sa razi copios, sa te bucuri de viata, de vreme, de tot si sa alergi prin ploaie cu farfuriile cu tort pentru a imparti din zambetul tau (si din tort, evident) si celorlalti :)

Si-apoi, dupa ce norii se scutura bine … de fapt dupa ce norii se scutura de tot si iese soarele, iti pui tenesii la uscat cam in vazul lumii, te intalnesti accidental cu prieteni si stai la povesti, altii vin special sa te imbratiseze si sa iti daruiasca ceva, primesti flori, mesaje multe, bomboane, lucrusoare handmade minunate si pana si vanzarile merg bine de tot, se numeste ca esti inconjurat de energie pozitiva si o imparti tuturor asa ca ei vin spre tine :)

Apoi daca seara, cand ai epuizat energia si adrenalina zilei, cand credeai ca nu mai poti nimic, o imparti cu un sot minunat, o prietena si o sticla de vin pana cand simti ca aluneci de pe scaun direct in somn, se numeste ca ai avut cea mai frumoasa aniversare de vreodata.

Va multumesc!

Va las acum in compania catorva noutati de la targ. Unele si-au gasit deja stapan (si chiar au scapat nepozate – cum ar fi tricoul din care am pozat un detaliu mai sus), dar au ramas altele si in asteptare :)

Enjoy!

Acolo unde se aude muzica, acolo unde se nasc sunetele, acolo unde soaptele se inchid intr-o cutie si zambetele se susotesc si ele, acolo zboara fluturii si aripile lor fac muzica.

Pret: 35 lei

Atentie: cutia nu este pictata, ci decorata prin tehnica servetelului.

Ii puteti verifica disponibilitatea si dimensiunile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Flori din organza ce-au fost prezente la targul de saptamana trecuta (si o parte vor ajunge si la cel din acest weekend) – au fost chiar mai multe modele, dar cum povesteam si ieri, am realizat prea tarziu ca ar fi cazul sa le fotografie la targ daca vreau sa am ce va arata.

Brosa cu camee (a fost si o agrafa) si trandafirasul sunt preferatele mele. Deocamdata cameea nu este disponibila, dar am altele in lucru acum :)

Enjoy!

Preturi: 12-20 lei, le puteti verifica disponibilitatea si preturileexact  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Dragilor,

Va povesteam de saptamana trecuta ca imi va lipsi timpul de povesti. Din pacate situatia se mentine :(

Am reusit sa pozez o parte din bijuteriile noi la targ dupa ce m-am prins ca am vandut cateva modele pe care nu vi le aratasem. Asa ca … :)

Enjoy!

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Sambata dimineta, cand ne-am dat cu greu jos din pat dupa numai 3 ore jumate de somn, ii spuneam lui Marius ca unul dintre lucrurile faine la targurile organizate de echipa I Love Handmade este ca stii ca totul o sa fie perfect pregatit cand ajungi la fata locului. Organizatorii sunt mereu acolo, locurile sunt delimitate si numerotate, esti intampinat cu zambete, stii ca peste zi vei primi o mica surpriza care indulceste, tine de foame sau hidrateaza, ca orice s-ar intampla ii poti gasi oricand si le poti solicita ajutorul, ca agentii de paza sunt mereu prin preajma sica undeva pe la jumatatea celei de-a doua zile vei fi chemat la apel pentru factura :D

Bineinteles ca si de data a fost la fel :) In plus, vremea a tinut cu noi – nu ne-a fost nici cald nici frig, iar norii s-au prezentat doar pe post de umbrela de soare pentru ca n-a picat mai nimic din ei. Atmosfera a fost absolut grozava, m-am reintalnit cu artizani de-ai casei, dar si cu altii noi, am ras din plin, am stat de povesti, am facut poze si cred ca am fost mai mereu cu zambetul pe buze.

De asemenea, cu toata timiditatea (n-ati fi crezut, nu?) de care sunt capabila uneori am reusit sa ma adun si sa si fac cunostinta cu vizitatoarele de care am prins mare drag (si despre care v-am povestit la finalul acestei postari) – sunt Flo (care pare la fel de timida ca mine si care imi aduce atat aminte – mai ales prin felul in care zambeste) – de George ca ma prapadesc de dor – asa ca ar face bine sa se intoarca mai repede in tara) si Daria :) N-am reusit sa imi fac suficient curaj incat sa le rog sa imi permita sa le fac si o poza, dar le-am facut una pe furis dupa ce au plecat (Flor, Daria, daca va deranjeaza scot poza – astept mail daca tot nu reusiti sa intrati pe site)

De final, declaram in cor ca Alexandra nu mai are voie sa vorbeasca. Ne-a bazait tot targul sa instalam ditamai cortul care sa ne protejeze de o ploaie care n-a mai venit sub pretextul ca “daca il strangem ploua”. Duminica seara, pe la 20.30  - adica inainte de finalul targului – isi da acordul sa strangem cortul ca “din norii aia nu mai curge nimic”. Ce s-a intamplat? Exact cand ultimele picioare ale cortului erau stranse, norii s-au bosumflat si s-au scuturat. Nu mult, vreo 3-5 min. cat sa ne puna pe fuga. Asa ca Alexandra nu mai are voie sa cobeasca. Am zis :D

A fost foarte fun, va las cu pozele si va astept cu drag la targul de saptamana viitoare.

Azi n-am inceput ziua in cel mai pozitiv mod – am trecut printr-unul dintre momentele acelea in care imi dau seama ca, daca te deschizi total catre anumiti oameni, la final ei te arata cu degetul, iti spun ca esti naiv  si ca afacerile-s afaceri, prietenii prieteni. Eu cred ca merg impreuna – cu tact, ce-i drept, dar merg minunat impreuna.

Din fericire  reusesc sa ma scutur aproape instant de astfel de momente si oameni. Pastrez langa mine oamenii si lucrurile bune. Oamenii sunt putini, dar e mai bine asa.

Si ca sa ma scutur mai bine am sa va arat cum m-am impiedicat eu intr-o zi de curcubeu, l-am apucat de-un picior si nu l-am mai lasat pana nu l-am imprastiat pe cat mai multe lucrusoare :)

Enjoy!

Sacosa – 18 lei; Brosa – 20 lei; Cercei surub – 10 lei; Cercei lungi 15 lei

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).