Dragilor,

Bine v-am gasit in noua saptamana!

Pentru ca treaba cu prezentare comenzilor de sarbatori merge greu si as mai avea nevoie de inca o saptamana pentru a vi le arata pe toate (si nu se poate asa, se aduna lucrurile noi si vine si martisorul peste noi), m-am hotarat sa le grupez pe categorii si sa vi le prezint o idee mai repede :) Adica in 2 zile :D

O sa incep cu o bluza de motociclist. Motociclist serios, se intelege. Atat de serios incat a lui sotie m-a rugat sa ii scriu pe bluza “Natural Born Rider”. Dar cum fiecare barbat serios are in spate o familie pe care o iubeste, pe maneca bluzei ii gasim slabiciunea: se numeste Erica si a venit pe lume in 2011. Multi ani frumos impreuna!

Detalii aici.

Urmatorul tricou este pentru un domn serios. Serios bautor de bere. Tuborg sa fie musai. Cum pe domn il cheama Puiu si poarta costume … incepeti sa intelegeti logica? :P

Detalii aici.

Mergem mai departe cu un domn iubitor de masini (ce de domni iubitori :P), cum altfel? Am avut pana acum motociclete, bere, era logic sa vina si randul masinilor. Cristina a reusit sa gaseasca una dintre cele mai simpatice (si ciudatele in acelasi timp) masinute, care poarte numele de BMW Isetta. Ghiciti ce se intampla in imagine? :P

Detalii aici.

Pentru final, ca sa nu speriem copiii, am pastrat un tricou care pastreaza linia masculina cu care am inceput: jocurile PC :) Vorbim despre un joc ce nu s-a lansat inca (cred), un joc la care se munceste din greu si de mult timp si care nu vrea, dom’le, sa fie gata. Exact ca un zombie care refuza sa moara (scuzati nota macabra :D).

Detalii aici.

Incep azi postarile in care va povestesc despre comenzile speciale pe care le-am lucrat pentru Craciun, chiar daca la aceasta prima postare trisez putin.

Tricoul de azi a fost pictat pentru Andrei pentru a fi daruit de Sf. Andrei, doar ca printr-un concurs de imprejurari tricoul a ajuns cadou de Craciun :) Raluca imi povestise cu mult timp inainte ca lui Andrei ii placusera foarte mult motocicletele pe care le pictasem eu pe tricouri, asa ca atunci cand s-a invit ocazia am zis sa ii facem o supriza.

Ea mi-a trimis o fotografie a unei motociclete pe jumatate intrata in noroi (care ii placea mult lui Andrei) din care eu n-am inteles prea multe datorita calitatii fotografiei. Am aflat de la ea ce motocicleta era (Honda XR400 :D), am cautat pe net poze mai clare, m-am lamurit si-am trecut la treaba :)

Ei, iata :)

Sa nu va luati dupa cum pica tricoul pe al meu sot (care mi-a servit drept model) pentru ca tricoul ii e cu ceva numere prea mare :D)

Mai multe detalii despre tricouri pictate gasiti aici.

Lui Sorin i-a placut tricoul lui George cam de cand am dat primul preview pe twitter :) Si-a zis ca vrea si el. Am obtinut de la el un deadline lejer … adica mi-a spus ca nu se grabeste :D am intrebat daca vrea tricou sau bluza cu maneca lunga (ca doar a venit toamna), a zis bluza, iar cand am incheiat proiectele urgente am mers si am luat intai bluza si-apoi am trecut la treaba.

Intrebat de preferinta in ceea ce priveste modelul a spus Honda Transalp.

Din pacate pentru mine a venit foarte repede sa ia bluza – adica exact in seara in care am terminat-o – si nu am apucat sa fac decat o poza destul de nereusita a modelului pictat, fara bluza in intregime.

L-am rugat pe Sorin sa imi trimita o fotografie si mi-a trimis una la inaltime – el purtand bluza chiar pe o Honda Transalp :)

Eu sunt singura la parinti. N-am nici frati, nici surori, ci am fost doar eu cu mine pentru multi ani. Nu ca ai mei nu si-ar fi dorit mai multi copii. Daca s-ar fi putut, tata ar fi vrut o intreaga echipa de fotbal. Dar RH-ul negativ al mamei atat a permis atunci: un copil sanatos.

Asa ca n-am invatat sa imi impart tot timpul cu altii, jucariile as fi vrut sa le impart, dar n-am avut cu cine, nici sa ma cert frateste, nici sa ma impac, nici sa ma bat si nici macar sa chicotesc noaptea dupa ora de culcare. Si cand eram copil incercam cu disperare sa socializez cu ceilalti. Nu stiu exact ce faceam gresit, dar eram respinsa. Credeam ca ma resping pentru ca sunt urata si mai credeam ca sunt urata din cauza ca tata imi reteza parul scurt si cam ciuntit. Asa ca ramaneam tot eu cu mine in camera mea care mai tarziu a devenit camera albastra. Camera in care se intampla toata viata mea. Camera din care nu ieseam nici fortata, camera in care imi chemam putinii prieteni, in care desenam, citeam, scriam, camera in care mai tarziu mi-am chemat si iubirile si mi-am strigat toate durerile pana cand i-am crapat invizibil, dar apasat peretii. Camera care acum, desi inca albastra, zace goala si-au inceput sa ii dispara pana si obiectele de amintit amintirile – nu mai are birou, nici dulapior plin cu de toate, nici acelasi pat, nici acelasi covor plin de pete, nici aceleasi draperii, nici macar dezordinea continua care o innebunea pe mama. E doar o camera.

Dar nu stiu cum am ajuns aici. Vroiam sa va povestesc despre altceva. Despre altcineva. Despre fratele lui Marius. Despre frate’miu. El imi spune “sis”, eu nu-i pot spune “bro” pentru ca suna  rau, asa ca ii spun “frate’miu”. Mi-a devenit frate de cand ne-am cunoscut si mi-i drag de nu mai pot cu toate prostiile pe care este capabil sa le faca. Luni a plecat catre taramuri britanice asa cum o fac tot mai multi/prea multi tineri.

Si-am vrut sa aiba ceva de la sor’sa cu el acolo. Am luat tricoul, culorile si ideea si-am pornit duminica noapte dupa targ catre Brasov. Stiam ca pleaca luni noapte, iar el, afurisitul, imi spunea ca pleaca luni la 14.30. Asa ca zboara val-vartej in camera, calca tricoul si fuga la treaba. Am pictat cu emotie si convinsa ca n-o sa iasa mare lucru, dar deja stiti si voi cum ies lucrurile facute cu drag :)

Pana la urma a plecat pana la Cluj (de acolo avea avionul) cu un tren de seara. Cumva ziua a trecut fara sa ne ciocnim prea des. Nici la revedere nu mi-am luat cum se cuvine pentru ca exact inainte de a pleca trenul m-a intepat o viespe in abdomen  … pe sub rochie (cam care erau sansele sa se intample asta?) si-am zbughit-o dramatic, indurerata spre toaleta publica sa ma pot elibera de insecta cea afurisita.

Sper ca va purta tricoul cu drag si ca ne vom revedea curand.