Am lucrat acesti cercei la comanda pornind de la un model pe care il puteti vedea aici.

Am adaptat, bineinteles, modelul stilului personal si i-am lucrat cu placere pentru ca este ceva in dreamcatchr-ere care ma fascineaza. Probabil ideea de baza de pazitor de vise care cerne binele de rau. Sunt ca niste coborari in interior care aduc pace. Si imi mai amintesc de Grimus (cartea, nu trupa de data asta). De impresia de fabulos si de vis pe care o ai tot timpul in carte. Un fel de “Alice in tara minunilor” penrtu adulti. In plus, cerceii fac un pic de muzica. Datorita penelor metalice scot clinchete cand se misca :)

Detalii aici.

Atat am scris despre aceste pandante si joaca de-a rasina, incat nici nu stiu ce-a mai ramas de povestit :) Cu 2 exceptii pandantele de mai jos sunt pictate pe baza metalica, apoi glazurate cu rasina. Efectul final este unul foarte fain, de luciu perfect pe care aparatul nu reuseste sa il surprinda sub nici o forma.

Incep prin a va prezenta fetele din Africa pentru ca sunt de departe printre preferatele mele …

Merg mai departe cu o invitatie la cafea …

Urmata de o plimbare printre frunzele de toamna …

Ne vom aminti de primavara cu crengute de cires, pasari cantatoare si de raze de soare prin vitralii …

La final iti voi darui o pana si o buburuza ti se va plimba lenes pe mana :)

Detalii:

• Dimensiune pandant: 4.3 x 3.3 cm
• Lungime snur: 40 cm
• Pret 25-30 lei
• Le puteti verifica disponibilitate si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

E a doua dimineata cand ma trezesc cu durere de cap. Nu imi amintesc exact ce visez. Stiu ca nu-s neaparat vise rele, cat vise in care am multe de facut. Dimineata vine cu o durere grea, ametitoare. Nu-mi place. Oboseala probabil.

Dar asta o sa se termine de-acum. Mi-am facut pazitor de vise sa-mi cearna el in somn binele de rau si sa lase sa treaca doar visele cu soare, munti si flori proaspete.

Detalii:

• Pandantul este pictat manual pe medalion de lemn, la care au fost adaugate accesorii metalice si snur din piele intoarsa. Lungime snur: 40 cm; lungime pandant: 8 cm. Pret: 20 lei
• Cercei metalici montati manual; pret: 10 lei
• Le puteti verifica disponibilitatea  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

O cutie care trebuia sa aiba o poveste frumoasa si-ar fi fost multe povesti care si-ar fi facut leagan in ea. Dar cum cararile nu duc mereu catre curcubeu … sau poate duc mereu acolo, dar o mai iau si pe ocolite uneori, azi va arat numai cutia.

Comanda speciala. Dimensiune: 24 cm lungime x 17 cm latime x 9 cm inaltime

Aceasta cutie vorbeste de domnite carora timpul le-a dat un aer misterios … si-o pisica :)

Fluturele … ei, fluturele s-a nimerit si el prin preajma … cum se nimeresc fluturii tot timpul. Apar, se aseaza pe ce le place si nu se mai dau dusi. Acum s-a asezat pe capacul cutiei …

Cutie din lemn pictata manual; Pret 25 lei; Dimensiune 9 x 5 cm

Le puteti verifica disponibilitatea  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

De dimineata va povesteam despre speranta si-o inima deschisa. Acum ca ne-am trezit de-a binelea si avem inimile deschise, sa vorbim despre zbor.

Sa vorbim despre speranta cea buna. Despre cea care a ramas in cutia Pandorei, desi intotdeauna m-am intrebat ce vrea sa spuna legenda. Se povesteste ca toate relele au zburat din cutie cand aceasta a fost deschisa si-au cuprins pamantul. Numai Speranta, ea, ultima, singura, cu aripile plapande a ramas in cutie. Si-aici m-am blocat: daca avem rau pentru ca acesta a iesit pe pamant, cum ne-ajuta Speranta daca a ramas mica, singura, putina, acolo? N-ar fi trebuit sa iasa si ea pentru a ne intra in suflet?

Sa-i oferim, dara, instrumentele necesare zborului si sa o lasam libera in lume, ca tare necesara ne e uneori.

Am pentru ea o pana ce-a apartinut pasarii infinitului, aripile ingerilor ce-i plang lipsa, si-o libelula care sa-i indrume zborul …

Le puteti verifica disponibilitatea si pretul  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Au trecut 6 ani de cand stateam amandoi intr-un foisor inconjurati de prieteni si caprioare si spuneam da. Presupun ca este deja redundant sa ma mai intreb unde se duc anii …

De cand l-am cunoscut l-am considerant inger pentru ca m-a ridicat dintr-o stare neagra, iar anii ce-au urmat mi-au arat ca a-l considera oricum mai putin de-atat ar fi o eroare.  Asa ca am pornit la a-i construi ingerului aripi.

I-am pictat ingerului o pana, iar el adus un buchet minunat pentru noi.

[...] Pentru un scurt moment n-a venit catre noi decat un vant usor. Lumea era simpla, goala, linistita. Totul a basculat dintr-o lovitura, intr-un miracol stupefiant: doua aripi imense au topit norii, drept in fata mea.

Doamne! Cum poate cerul sa poarte o pasare asa de mare cu o gratie asa de lejera? Era un vultur … venise sa planeze deasupra piscului, cu penele desfasurate ca o manta umflata de vant. Mi-am ridicat capul, fascinat de linistea neagra a acestei fiinte in pustiul cenusiu al cerului. Vulturul s-a balansat un moment intre stanci si nori, apoi a coborat cu salturi lente, neregulate. Aerul l-a asezat in sfarsit chiar in fata noastra, la zece pasi intr-o mototolire ampla si febrila. L-am privit cu ochii tot atat de mari ca si gura. Barbia imi tremura fara ca dintii sa clantane, asa eram de fascinat. Am auzit-o pe dona Maria murmurand la gatul meu:

- Respira usor, Luisito. Si, in special, nu te misca!

Am intepenit, cu respiratia salbaticita. Stiam ca marii rapitori nu ataca atata timp cat ochii raman ficsi si corpul imobil. Ne-am pandit unul pe altul – eu, vietuitorul terestru, si el, din cer. Nu mai indrazneam sa respir, nu puteam sa fac nimic. El trebuia sa se miste la celalalt capat al firului intins intre vietile noastre. Asteptarea mi s-a parut nesfarsita. Poate ca l-am strigat, poate ca i-am strigat in inima mea ca il asteptam. Brusc, s-a ridicat pe picioare. S-a desfasurat asa de larg, ca cerul a disparut in spatele lui. Pietrele s-au rostogolit sub corpul sau. Si-a reluat zborul drept catre noi. Bataile de aripi mi-au invadat craniul, un vant de furtuna m-a ciufulit. N-am mai vazut nimic. O scurta atingere mi-a atins ceafa. S-a facut iarasi zi … Cat mi-am intors capul in toate directiile, vulturul era deja departe in nori. Nu mai tremuram. Pielea imi era inghetata, dar sangele imi clocotea pe dinauntru. M-am auzit gafaind zgomotos … [...]

“Cele sapte pene ale vulturului” – Henri Gougaud

Voi credeti in coincidente? Eu prea putin. Brosa este a Ancai – pana de argint ii apartine, eu doar am integrat-o in organza si voal.