Povesti de la “Dress to Impress” nu prea sunt. Doar ca am invatat definiv lectia pe care trebuia sa o stim deja: handmade-ul nu se imbina deloc bine cu vintage-ul in cadrul unui targ. Adica se vinde vintage, handmade nu. Noi ne-am incapatanat sa mai incercam o data datorita promovarii foarte bune de care a beneficiat targul. Ne-am inselat :D Dar macar am stat intr-o atmosfera faina, intr-o casa superba, nu am tremurat de frig si am stat de poante intre noi :)

Dar asta nu a fost tot :D De fapt, principala realizare pentru mine in cadrul acestui targ a fost faptul ca am invatat sa lucrez cu sarma un pic :) Am profitat de vizita Dacianei, adica am prins-o la colt (destul de pe bune: scaunul pe care a stat chiar era intr-un colt :P), i-am pus in brate clesti si sarma argintata si am rugat-o sa ma invete sa fac inele reglabile. Iar ea, ca o profa misto ce este, mi-a zis ca n-are de gand sa le faca ea, ci ca imi arata inceputul, iar dupa aceea va trebui sa ma descurc. Problema a fost ca duminica nu m-am oprit din lucru decat sub amenintarea cu bataia a Alexandrei (pfff, fire violenta, domle’, se plictiseste repede :D) si asta dupa ce o mituisem deja cu un inel :P Mai jos vedeti rezultatele si sper ca in curand sa fac si unele care sa fie disponibile pentru voi :)

Saptamana aceasta am primit cateva poze de la Alexandra purtand floarea cu voaleta si m-am bucurat mult, cum ma bucur de fiecare data cand primesc astfel de poze sau cand intalnesc pe cineva purtand un lucrusor facut de mine.

Si incercand sa gasesc folder-ul in care imi salveaza mail-ul default documentele downloadate am mai gasit doua fotografii de care, spre rusinea mea, uitasem … Paula a primit in dar setul rosu cam iarna trecuta si se pare ca a fost foarte pe placul domnisorului cu zambet fermecator :)

In amintirea mea, cumva, parintii mei arata si se poarta dintotdeauna ca acum. Nu mi-o amintesc pe mama mai tanara, mai frumoasa, mai vie, desi ochii ei de un albastru intens (cum eu nu i-am avut niciodata) sunt la fel de emotionanti cum sunt sigura ca au fost intotdeauna si isi pastreaza un sambure de inocenta care iti arata imediat cat uman este in ea. Tata parca nu a existat fara mustata si in nici un caz nu mi-l amintesc ca pe un tanar Mick Jagger cu parul lung si buclat.

Ma uit la pozele lor si incerc sa reconstitui profilul unei generatii. Si imi place ce vad. Imi place cum arata mama in rochia de catifea mov (voi o s-o credeti neagra) in ziua cununiei, inconjurata de tipi pletosi, un pic hippie, un pic rock, un pic Bee Gees, cu libertatea in priviri. Imi place viata care explodeaza din ea in pozele care rade, feminitatea hainelor lor ei (create si lucrate in totalitate de bunica), melancolia si dulceata din privirea ei in rochie de mireasaa si cat de frumoasa era chiar si cu un permanent-afro cand faptul de a ma avea pe mine in burtica a fortat-o sa se tunda.

Pe tata imi e greu sa il descriu dulceag poate tocmai pentru ca face parte din generatia care a sustinut cu onoare profilul de barbat: masculin, orgolios, protector, sigur pe el, ambitios si … indragostit de mama.

De fapt, eu cred ca n-au avut nici o sansa unul in fata celuilalt. Cred ca s-au indragostit iremediabil cand au decis sa se ia de mana si sa fuga impreuna.

Barbat si femeie, asta au fost si sunt. E normal ca modelele mele de masculinitate si feminitate sa fie create de ei, desi sunt atat de diferita de mama in atat de multe privinte. Si mi-i un pic trist ca vad tot mai rar barbati si femei pe strada, iar in locul lor umbla niste copii mari care se joaca de-a adultii.

Puteti gasi albumul complet si pe Flickr.

“- Sa zicem ca nu le iei 2 zile si vedem ce se intampla … Iti masor tensiunea in fiecare zi. Astea pentru ce sunt?

- Vasodilatatoare parca …

- Cum adica?

- Asa scrie acolo …”

Si cuplul de tinerei :)

Un copac cu flori …

Toporasi, erau multi multi de tot si peste tot …

Un copac cu suflet de caine. Cred ca vrea sa iasa :D

Sah in parc …

Am dus geanta cu pisici la plimbare in orasul natal :)

Noi doi de final – Marius serios, eu … mai ne, ca sa compensez :D

Sper ca ati petrecut cel putin la fel de frumos ca si noi :)