In liceu aveam o cutie cu amintiri. Mint. Inca mai exista pe undeva pe-acasa, la Calarasi. Nu m-am indurat niciodata sa arunc lucrurile din ea. Adunasem tot felul de nimicuri venite din relatii. Aveam ambalaje de caramele, jucarioare, biletele de drag si dor, bilete de tren, de telecabina, castane, frunze, scoici si te miri ce mai considerasem eu important. Din timp in timp le “rasfoiam” odata cu paginile jurnalelor. Uneori zambeam, alteori mai varsam cate-o lacrima, dar de cele mai multe ori declansau valuri de amintiri sau imagini care, intr-un fel sau altul, mi-erau aproape.

N-am mai facut de mult timp asta. Poate si pentru ca as fi adunat sertare sau poate chiar dulapuri de amintiri. Mi-i greu sa discern intre ele. Si totusi, din loc in loc, in cate-o cutiuta uitata, descopar cate-o frantura de amintire. Lucruri pe care le-as fi considerat uitate daca nu mi-ar rasari atat de clar in minte de cate ori le redescopar.

Simina si-a dorit o cutiuta pentru prietenul ei, o cutiuta in care sa-si adune amintirile despre ei. O cutie a timpului. O cutie care sa aminteasca de muzica, pian si dragoste.

Am ales clape vintage de pian, portative pe hartie de orez, inimioare discrete, un mesaj scurt si dragastos si antichizare cu patina de bronz.

Detalii:

• Cutie din lemn pictata, decorata prin decoupage cu hartie de orez si servetel, antichizata si lacuita manual.
• Dimensiuni:14 x 10 x 7 cm
• Pret: 40 lei
• Ii puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Zilele trecute mergeam pe aleea principala ce duce spre plaja cand observ un pusti de vreo 10-12 ani (cu parintii langa el, bineinteles) cum desface ambalajul unui pistol cu apa si il arunca pe jos. Fiind foarte aproape, exact cand ambalajul pica pe jos, la piciorul lui, ma aplec, il ridic si merg mai departe fara sa spun nimic. Din spate aud strigatele isterizate ale mamei: “de ce faci, draga, mizerie pe jos?” Sa mai spun ca o educatie adecvata ar fi rezolvat problema dinainte si n-ar fi fost nevoie ca eu sa adun gunoiul pustiului?

Tot zilele trecute mi-am amintit ca Raluca, una dintre fetele cu care ma intalnesc mai pe la toate targurile, recicleaza sticlute pe care le decoreaza foarte frumos cu servetel si acril. Poi … daca tot suntem in Vama si tot vrem s-o salvam, ce-ar fi sa reciclam?

Asa ca alaturi de o noua cutiuta lucrata cu lacul de crapare (pentru care da, am facut o noua pasine :D) si cu servetel, am decorat o sticluta in care a fost nectar si am transformata intr-o vaza foarte faina, as zice eu :D

Ce ziceti?

Iar de incheiere, cateva brose si-o bentita cu flori :)

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Acolo unde se aude muzica, acolo unde se nasc sunetele, acolo unde soaptele se inchid intr-o cutie si zambetele se susotesc si ele, acolo zboara fluturii si aripile lor fac muzica.

Pret: 35 lei

Atentie: cutia nu este pictata, ci decorata prin tehnica servetelului.

Ii puteti verifica disponibilitatea si dimensiunile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Nu stiu de ce le-am spus asa … poate pentru ca imi plac foarte mult si mi se par de o eleganta aparte. Sa le luam pe rand …

Colierele … ei, va povesteam eu ca motivul pentru care am inceput sa fac flori din organza este pentru a le combina cu margelutele mele pictate. Si am creat doua coliere (preferatul meu este cel verde, care este si unicat) in care am alaturat o floare de organza, margelute modelate si pictate de mine si margele de sticla. Fac parte dintre acele lucrusoare pe care le creez si imi devin atat de dragi incat le-as pastra pentru mine, dar eu am prea rar ocazia de a purta ceva atat de special. Sper sa isi gaseasca o stapana care sa le aprecieze cel putin la fel de mult ca si mine.

Cutiutele … ei, cutiutele nu sunt pictate in intregime si sunt realizate folosind o tehnica pe care eu am subestimat-o putin – tehnica servetelului. Mi s-a parut facila si la indemana oricui (ceea ce chiar este adevarat), asa ca nu i-am dar foarte multa atentie. Cand intr-un final m-am hotarat sa ii dau o sansa am realizat ca este o tehnica migaloasa, care necesita atentie, ceva calcule si … destul de multa indemanare. Efectul final il da un pic de pictura cu degetele inmuiate in acril auriu. Le ador, recunosc, si multumesc Gerdei) de la Tinker pentru adezivul special si pentru prima lectie :)

Si pentru ca s-a intamplat cumva ca aceste creatii sa se potriveasca din punct de vedere coloristic si formeaza perechi minunate, m-am gandit sa va ofer o reducere de 10% pentru un set complet (colier, cercei si cutie).

Enjoy!

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Ce credeti ca facea Andreea cu 2 zile inainte de Paste?

Aud? … “Vopsea oua?” Hmmm …nu. Ma rog, vospea si oua, iar Alina vopsea un tricou in vopseaua de oua, dar asta cu totul alta poveste :D

Andreea vopsea un maiou :D Taman ce imi refacusem stocul de maiouri negre simple pe care le port cu incapatanare pana le epuizez moral si fizic in fiecare vara cand Alina mi-a oferit cu marinimie acces la stocul ei de culori pentru textil, servetele decorative si adeziv special pentru tehnica servetelului pe textil.

“- Iupiiiiii!”, mi-am zis in gand, am ales cel mai frumos servetel al fetei si m-am pus pe treaba cu seriozitate :D

Seara nu m-am putut ocupa decat de aplicarea servetelului si a adezivului special pentru ca a trebuit sa se usuce pana a doua zi dimineata. Dupa uscare ma indoiesc ca cineva ar mai putea banui ca acolo este un servetel intrucat a capatat un aspect cauciucat foarte profi si fain.

A doua zi dimineata, cand inca toata casa dormea, m-am trecurat pisiceste in bucatarie (nu, nu sa gatesc :P), am bagat nasul in culorile pentru textil si am completat modelul de pe tricou.

Ta daaaa!

Intai il testez eu bine: trebuie calcat bine pentru a fixa totul si spalat manual, iar daca dupa 2-3 purtari/spalari totul e bine … cine stie ce mai facem :P