Dragilor,

Inca imi revin dupa concertul Grimus de aseara care a fost absolut genial si mi-a amintit de ce nu ii ascult decat foarte foarte rar in varianta de studio (asta nu inseamna ca am plecat de la concert fara album :D). Baietii astia au maretie cand sunt pe scena si aseara au fost in mare forma. Normal, lansau un album, adica Egretta :D Noi am strigat/cantat cat ne-au tinut plamanii (aveti mila si nu ma sunati azi, nu pot articula foarte multe), am topait de ne dureau picioarele si spatele la final si-am iesit, bineinteles, de-a dreptul transfigurati de acolo. Ascultand si albumul de dimineata imi pastrez parerea ca s-a lucrat prea mult la el, ca au amestecat prea mult instrumentele cu vocea, ca … nu stiu. Ceva lipseste, e prea corect. Asta nu inseamna decat ca nu voi rata nici un concert :D

Poze foarte foarte tari de la concert gasiti aici.

Va rog, prin urmare, sa ma iertati daca alte povesti nu va spun azi. Va las totusi in compania a doua cutii de bijuterii pe care inca le puteti gasi in stoc :)

Detalii:

• Cutiile sunt din lemn si pictate integral manual.
• Pret: 35-50 lei
• Le puteti verifica disponibilitate si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Asa imi pare rau ca n-am scris postarea asta imediat dupa concert. Merita euforia aia.

Sa va explic. Eu nu ascult aproape niciodata Grimus altfel decat live decat cand ii prind din greseala la Guerrilla. Nu pot, mi se pare ca ii nedreptatesc, desi ar fi printre putinii artisti carora am sa le cumpar albumul doar pentru a-i sustine.

Photo via grimus.ro

I-am ascultat prima oara absolut din greseala. Fusesem invitati la “Petrecerea Artelor Contemporane” in Silver Church si in programul evenimentului erau trecuti si ei. Am dat un search inainte de a pleca de-acasa sa vedem ce canta baietii, suna bine, dar nu m-au impresionat.

Parerea mea s-a schimbat definitiv, irevocabil si am devenit fan declarat chiar in timpul acelui prim concert. Si trebuie sa intelegeti: eu reactionez destul de prost la muzica in prima auditie. Concertul ala am stat cu ochii mari cascati, urechile tremurande si, pe alocuri, chiar cu falca atarnand pana in piept ca in desene animate. Aveam in fata ochilor cel mai bun live pe care il vazusem si auzisem vreodata: un solist cu o voce din alta lume, de o profunzime greu de inteles, fara nici o scapare, complet transpus in muzica si in moment si o intrumentatie impecabila. Muse & U2 all in one, live, pe scena, in fata mea. Si cred ca ar face fata perfect unei scene si unui public la fel de numeros si extaziat. Sunt pur si simplu exceptionali.

Si nu am inteles nici atunci si nu inteleg nici acum ce se intampla. De unde diferenta asta? Cum poate sa sune atat de mult mai bine live? Nu am fost la multe concerte in general, dar am fost la cateva concerte mari. Am vazut Nightwish cu lacrimi in ochi, apoi Metallica, apoi Guano Apes si le-am considerat niste concerte extraordinare. Si au fost. Dar pe nici unul dintre ele nu le-am trait cu emotia pe care a creat-o Grimus.

Presupun ca asta inseamna banalul “sa transmiti”. La primul concert mi-am dat seama la un moment dat ca sunt intr-o stare similara cu cea pe care mi-o declanseaza exercitiile de respiratie – un soi de euforie, semi-constienta, in orice caz: out of this world (nu, nu sunt nebuna, va explic daca doriti :P). Si tinand cont de faptul ca nu prea ii ascult, in mod clar nu le stiu versurile. Asa ca la mine ajung doar emotiile. Nebunia. E un soi de primal scream therapy traita prin altul. Poate din cauza asta am facut si o fixatie pentru piesa “Fingerprints” care inca nu exista in varianta de album.

Sambata i-am vazut iar, in Laptarie. Incredibili. Din nou. Desi as spune ca scena mica din Laptarie nu li se potriveste. Bogdan are in mod evident nevoie sa isi traiasca muzica manifestandu-se si fizic, sa sara, sa ingenuncheze, sa strabata scena, sa danseze, sa traiasca fiecare secunda in cel mai natural si nebunesc mod cu putinta. Si cumva nu pare sa faca asta pentru show, ci pentru ca asa isi simte muzica. Si i se potrivesteste perfect.

Si mai imi place ca sunt constienti ca sunt buni. Mi se pare evident. Nu exista timiditate cand primesc aprecieri. Se bucura, le absorb pe toate si asta ii face sa dea mai mult cu si mai mult entuziasm, dar in mod clar stiu ca le merita. Si ma bucur de fiecare data cand intalnesc artisti constienti de propria valoare.

Pana la urmatorul concert va las cu o inregistrare  ”Fingerprints”  (vocea incredibila a lui Bodan isi face aparitia pe la minutul 3) si va spun ca ,atunci cand auziti de concert Grimus, sa donati sange pentru bilete daca e necesar (nu sunt asa de scumpe, o donatie va ajunge de doua bilete :D) si sa mergeti sa-i vedeti …

Zice Vulpea luni sau marti:

- Mergeti miercuri la Al Jawala?

- Al Ja-what?

- Cum, nu-i stiti?

- D-apoi nu.

- Or sa va placa, hai!

- Hai!

Si uite-asa aseara, pe le 23 si putin, ne trezim in Silver Church sa ascultam … nici noi nu stiam ce.

Si uite-acum vine motivatia titlului: pai era miercuri – miezul saptamanii adica(!) -, miezul noptii si clubul era plin pe trei sferturi cu oameni care topaiau, fredonau, dansau de parca a doua zi ii asteptau hamacele la soare, in nici un caz job-ul sau alta poveste serioasa. Si uite-asa m-am trezit si eu facand acelasi lucru de parca toata energia din lume explodase in mine si-am ajuns acasa tarziu si cu un zambet tamp si fericit pe fata. In orasul asta chiar poti face orice, numai sa vrei.

De Al Jawala ce sa va spun? Stiu prea putine. Am inteles ca ei la baza sunt o gasca de street performeri din Germania, care aseara sau in/de curand au implinit 10 ani de cand fac asta – si uite-asa i-a cantat tot Silver Church-ul “La multi ani” vulpoiului :) – care au cantat inclusiv pe strazile noastre, apoi la Stuffstock si vad ca se tot intorc. Iar daca mimau bucuria cu care cantau, o faceau foarte bine pentru ca au transmis foarte multa energie pozitiva.

Aseara au spus o poveste despre cantat pe strada in centrul vechi al Bucurestiului si despre copii care dansau pe muzica lor si asa/cumva (sper ca am inteles bine) s-a nascut piesa “Poznash” :) Provocarea serii (pornind de la mine, cum altfel?) a fost sa gasim un echivalent al cuvantului in engleza :D Sa va vad acus :P

Enjoy!