Cutia a pornit ca o re-editare a acestei cutii, dar pe o cutie mai mare, compartimentata. Am profitat de ocazie pentru a face cateva modificari :)

Si … da, mi s-a facut un dor teribil de mare si de privit rasaritul cu picioarele in nisip ascultand Bolero-ul.

Detalii aici.

Un singur rasarit in Vama am vazut anul acesta. Un rasarit care sa curete si sa adoarma nelinistile.

Cutia asta s-a construit incet- incet. De cate ori inchideam ochii si incercam sa o vizualizez nu reuseam sa prind decat idei si niciodata ansamblul. Am stiut ca vreau o scoica si-o perluta – si pana sa o lucrez am reusit sa imi cumpar rasina care sa o fixeze bine si sa arate de parca perla ar sta in apa -, am stiut ca vreau nisip – si am gasit un mediu de structurare care da o textura nisipoasa culorilor folosite -, am stiut ca o sa am nevoie de elemente marine – si am gasit un servetel cu scoici si stele de mare -, si am stiut ca vreau sa adaug un pic de sfoara pentru un aer marinaresc – si am gasit intr-un colt de dulap un capat de sfoara cu care imi legasem panoul la un targ. N-am stiut cum o sa le asez si ce o sa pictez, dar toate astea au venit de la sine cand am inceput sa lucrez.

Mie mi-i tare draga si sper ca si noii stapane sa ii placa cel putin la fel de mult.

Detalii:

• Cutia este din lemn – procesul de decorare a fost descris in cadrul postarii;
• Dimensiuni: 18 cm x 13 cm x 9.5 cm.
• Pret: 65 lei
• Alte detalii puteti gasi aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Gata, dragilor, am revenit :)

Ieri seara ne-am intors intr-un Bucuresti fierbinte, dintr-o Vama goala (in cea mai mare a zilelor) si cu vreme perfecta, dar cu apa rece. No, acum mi-ar fi placut sa va scriu cat e de frumoasa Vama, dar de data asta a fost mai greu sa pastram ochelarii cu filtru “frumos-Vama-acasa” la ochi. Dar detaliile astea nu vreau sa le povestesc – raul si uratul zgarie sufletul si-are el destule cicatrici ca sa le mai adaugam altele atat de superficiale. Asa ca acum la intoarcere am sters frumos cu buretele raul si-am rescaldat ochii in amintirile si lumina rasaritului si in culoarea accentuata a pielii.

De maine inapoi la treaba pana weekendul viitor cand va astept la targ :)

Pana atunci va las cu cele cateva fotografii facute in Vama.

Vine vara, vreau la mare, vreau pe plaja, vreau la soare, vreau in Vama, vreau … melci?

Pai … si daca in sfarsit a dat caldura, momentul in care aceste dorinte ale mele se vor indeplini nu e asa departe. Pana atunci … ne bucuram de altfel de melci :)

Detalii:

• Suporturile sunt decoarate prin decoupage (tehnica servetelului) si tehnici de invechire ce le ofera un aspect antichizat
• Suportul de pahare este din inox; Dimensiuni:  8.5 x 8.5 cm; Pret: 15 lei
• Suportul de lumanare este din sticla; Dimensiuni: 6 cm inaltime x 7.5 diametru deschidere x 5 cm diametru baza; Pret: 15 lei
• Dimensiuni cutie: 9 x 5.5 x 5.5 cm; pret: 25 lei
• Le puteti verifica disponibilitatea, dimensiunile si preturile  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Am ramas in camera in dimineata aceasta cu gandul de a va scrie si de a lucra. Nu pot lucra … n-am starea necesara. Incet-incet ne ajunge oboseala – in fiecare dimineata indiferent de zi ne trezim la 8.30 si stam 14 ore la vanzare, iar ultimele zile au fost slabe – furtuna de saptamana trecuta ne-a daramat banner-ul de la intrarea la targ, singurul indicator catre locul in care eram. De atunci nu mai vine aproape nimeni sa ne vada lucrusoarele. Organizatorii ne ignora, moralul nostru scade. Incercam sa ne motivam cu marea si soarele, dar nu merge intotdeauna. In dimineata asta, de exemplu, nu merge.

Ma intristeaza faptul ca atat de multi dintre cei care ajung la noi iau ceva, ne apreciaza lucrurile, spun ca sunt altfel, ne bucura, dar atat de putini ajung totusi. Nu putem face nimic, nici macar sa plecam – am investit prea mult financiar.

Poate ca nu sunt cele mai potrivite ganduri de scris aici, dar cand nu m-am impartasit eu voua? Iar acum sunt trista, atat de trista. Din cand in cand sunt oameni care tin neaparat sa iti aminteasca faptul ca exista un spirit uman mizerabil. Oameni care, indiferent de cat de bine te porti tu, te vor calca in picioare, iar cuvintele pe care le balbai tu despre umanitate, bun simt si respect sa te faca sa te simti ridicol si neputincios.

Azi, pentru voi, apus si nori de la mare. Din pacate soarele nu se ascunde intr-un peisaj la fel de frumos ca cel din care rasare, dar ce amprenta superba isi lasa asupra norilor …

Mi se pare fascinant cum te transforma Vama, marea, nisipul … cum te rapesc si te fac a lor.

In primele zile ma deranja parul incalcit si plin de sare, imi simteam mereu pielea murdara, talpile ma cam ardeau de la fierbinteala nisispului, apa parca era mereu putin cam rece, iar scoicile ma zgariau. Acum toate au intrat intr-un firesc primar, nu sunt deloc deranjante ci sunt acolo de parca asa ar fi fost de cand e lumea. In plus, pielea capata nuante de pamant pe zi ce trece. E minunat.

Va las cu cateva coliere carora le-a crapat pielea de prea mult soare :)

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Dragilor,

Va dau un pont bun si, cum spuneam si in postarea anterioara, va detaliez de ce la intoarcere: niciodata, dar niciodata-niciodata sa nu colaborati cu Terra Verde Advertising. Tot atunci o sa am nevoie de ajutorul vostru pentru a face cat mai cunoscuta postarea.

Pana atunci o poveste scurta si un nou rasarit … mai special de data asta :)

In weekend am primit multe multe vizite, mi-am amintit de cat de multi prieteni am si cumva parca au fost toti in Vama, dar trebuie sa recunosc ca cea mai de soi vizita a fost cea a socrilor mei cu ocazia aniversarii socrului meu (da, suntem o familie de raci :D).

Au venit cu clatite, dulceata, zambete largi, sfaturi pretioase si dispozitia de a se trezi si a vedea si ei rasaritul in sunetul Bolero-ului. Lucru pe care l-au facut si pareau ca nu-l regreta deloc :)

Cum aveam un sarbatorit, iar posibilitatea de a lua un cadou potrivit din Vama nu prezenta aspecte variate sau cel putin nu se ofereau variante mai bune decat ce puteam oferi eu, i-am pictat socrului meu (care trebuie sa recunoasteti ca seamana cu Sean Connery :P) o barcuta in rasarit, tinand cont de faptul ca este si mare pescar :)

Pare sa-i fi placut :)

Standul meu vi l-am aratat?

Am multe multe noutati sa va arat, dar imi e dificil tare sa le mult in mediu virtual. Promit sa ma straduiesc totusi :)

Pe curand!

Dragilor,

Se pare ca voi fi mai putin consecventa in postari decat ma asteptam eu. Bateria laptop-ului lui Marius s-a hotarat sa ne lase de tot, iar internet wireless nu exista decat in curtea hotelului, asa ca a gasi si o priza si internet devine destul de aventuros.

La asta adaugam si o surpriza foarte neplacuta din partea organizatorului targului la care suntem, dar despre asta va voi povesti pe larg cand ma intorc, nu vreau sa imi stric dispozitia si in dimineata asta. In orice caz, daca veniti in vizita cautati o singura casuta cu handmade intr-un fund de Vama.

Dar sa lasam toate astea :)

Au inceput sa se adune anii de cand tot merg in Vama, dar cumva, prin nu stiu ce imprejurari, n-am auzit decat povesti despre rasaritul din Vama si Bolero-ul ce se canta de fiecare data cand se naste soarele la Stuf.

De data asta am reusit sa prindem 2 rasarituri in 3 zile :) Si acum imi dau seama ca incerc sa va scriu cat de fain este, cat de magistral se naste soarele in Vama, dar in restaurantul hotelului este agitatie (a fost inchiriat aproape in totalitate de organizatorii si participantii Folk You – da, da, la masa alaturata e Ducu Berti :P), dintr-un televizor se aude agresiv vocea lui Mircea Badea (pe care nu pot sa il sufar), iar Marius e singurel la casuta si as vrea sa ajung si eu langa el.

Prin urmare, iertare, dar am fugit pe plaja :) Va las cu pozele.

Primul contact cu apa …

Rasaritul …

Pentru ca se pare ca daca lucrurile rele vin cate trei, alea bune se aduna cate cate vor ele pentru simplu fapt ca nu le opreste nimeni, in ultima vreme s-au tot adunat cate multe bune in jurul meu :P

Unul dintre cele mai faine lucruri este ca tot primesc comenzi speciale. Imi place la nebunie sa le lucrez pentru ca stiu ca vor transmite un mesaj deosebit celui ce le primeste. Un altul este faptul ca a venit momentul plecarii in Vama Veche pentru o luna, adica in perioada 15 iulie-15 august.

Problema este ca cele doua se cam bat cap in cap. Pentru comenzi speciale am nevoie spatiu de lucru, de timp, de o anumita stare mentala si de posibilitatea de a achizitiona materiale noi. Nici unul dintre aceste detalii nu vor fi indeplinite in perioada in care voi fi plecata.

Prin urmare, cu parere de rau, va anunt ca in timpul in care sunt plecata nu ma voi putea ocupa de astfel de comenzi.

O sa incerc sa mentin cat pot de completa si la zi lista de lucrusoare in stoc, am sa va tin la curent cu ce mai lucrez nou – pentru ca voi lucra si acolo – asa ca daca doriti ceva din ce este disponibil, dati un semn si vi trimit prin posta sau vi le pun deoparte pana la intoarcere.

Si cum stateam eu stramb si incercam sa gandesc drept (nu-mi iese prea bine, oboseala, bat-o vina) mi-am mai dat seama de un aspect important: nu v-am povestit nimic despre targ :)

Targul se numeste Beach Bazaar, se va desfasura pe toata perioada verii in Vama Veche si este localizat vis-a-vis de locul in care era la un moment dat Expiratul. Adica aici:

Ne gasiti zilnic acolo intre orele 9-23.00 Dam o bere cui vine si sta la stand in locul nostru cat sa ne balacim si noi in mare :P

Numai bine, am plecat, am intalnire cu marea  :)

Veniti?

Dragilor,

Daca as lasa si ziua de azi sa treaca, s-ar face deja 3 zile de cand nu am mai scris nimic. Nu e pentru ca trag chiulul, ci chiar invers. Am inceput saptamana in forta si cu drag de lucru si sper sa o pot tine cat mai mult timp asa.

Urmeaza targ weekendul acesta, targ weekendul viitor (detalii curand) si un AMR 20 zile pana la mutarea de o luna in Vama Veche unde ma veti gasi in perioada 15 iulie-15 august.

Faptul ca am avut o perioada in care mi-am lucrat mai mult comenzile iar in rest m-am relaxat, nu a ajutat prea mult si iata-ma acum, pe ultima suta de metri, tragand tare pentru a avea cu ce va astepta la targuri si la mare.

Cum fotografierea lucrusoarelor noi, prelucrarea imaginilor si postarea pe blog dureaza uneori si cateva ore, iar eu stau prost cu timpul, in perioada urmatoare va fi o idee mai liniste pe blog. Nu de tot, dar mai liniste. In orice caz maine o sa va arat ceva de care sunt mandra foc :P

Cu bine, va las cu omul plajei :)

Asa ca eu am sa-mi pun muzica de visat la mare, am sa-mi trag pensulele si culorile alaturi si-am sa lucru lucru lucru :P