Am inceput primele doua zile ale saptamanii lucrand comenzi (pe care nu vi le-am aratat inca), apoi am lasat tot deoparte si am trecut la lucrat cutiile si cutiutele pe care le veti gasi incepand cu 2 decembrie la Sala Dalles la standul Tinker.

Noaptea trecuta (sau dimineata sa fi fost?) la 4.30 am cand am incheiat treaba mi-am privit mainile si m-ar fi busit rasul daca n-as fi fost prea obosita. Aratau asa …

Si asa arata in fiecare zi in ultima vreme. Ce vedeti acolo este o zi de munca reflectata pe mainile mele. Ce nu vedeti sunt straturile de adeziv de servetele care e transparent la uscare. Per total sunt straturi peste straturi de acril si adeziv pentru servetele (pentru ca, nu-i asa, mainile sunt cel mai la indemana cand e vorba de facut corectii punctuale). Daca un strat din oricare dintre cele doua mentionate se curata usor, cand ajung in starea asta am nevoie de 5-10 minute de frecat cu buretele aspru de bucatarie si mult sapun pentru a-mi curata mainile. Uneori nu mai am energia sa le curat si raman asa peste noapte. In ultima vreme a inceput sa ma obsedeze ideea privitoare la efectul acestui tratament asupra pielii. Asa ca fie ca le curat integral sau nu, tin crema de maini pe noptiera si adorm dand un strat serios de crema pe ele. O fi bine …

Si ca sa nu va las doar cu imaginea unor maini colorate, iata cele 15 cutiute lucrate saptamana aceasta insirate frumos la uscat dupa ce au primit primul strat de lac :)

Va doresc un weekend minunat!

Eu ma intorc la treaba :)

Cand m-am ridicat intr-un final din pat, as fi tras plapuma dupa mine si, infasurata in ea, as fi privit pe geam cum ninge. Da, ar fi mers si o cafea calda. Mi-am pus in loc halatul de casa moale, papucii pufosi si am pornit spre geam cu pisica impleticindu-se in jurul meu. Parca-i frumos, dar parca m-am dezobisnuit de zile reci atat de lungi.

Am facut apoi un dus fierbinte si-am lasat apa sa curga mult pe ceafa si pe omoplati, sa-mi amorteasca durerea cu care ma aleg mai mereu de la prea multe ore de lucru.

Va scriu acum infasurata in pijamalele mele plusate pe care le am de prea multi ani si pe care Marius vrea sa le arunc (sic! nu-i acasa), si-ascult Paolo Nutini – Growing Up Beside You, de ale carui live sessions sunt indragostita de cateva zile. Si-am o stare dulceaga dulceaga pe care am s-o prelungesc cu un ceai de rooibos cu vanilie.

De la 17.00 va astept la Jaya Winter Fest.