Invatam sa reciclam in Vama
Zilele trecute mergeam pe aleea principala ce duce spre plaja cand observ un pusti de vreo 10-12 ani (cu parintii langa el, bineinteles) cum desface ambalajul unui pistol cu apa si il arunca pe jos. Fiind foarte aproape, exact cand ambalajul pica pe jos, la piciorul lui, ma aplec, il ridic si merg mai departe fara sa spun nimic. Din spate aud strigatele isterizate ale mamei: “de ce faci, draga, mizerie pe jos?” Sa mai spun ca o educatie adecvata ar fi rezolvat problema dinainte si n-ar fi fost nevoie ca eu sa adun gunoiul pustiului?
Tot zilele trecute mi-am amintit ca Raluca, una dintre fetele cu care ma intalnesc mai pe la toate targurile, recicleaza sticlute pe care le decoreaza foarte frumos cu servetel si acril. Poi … daca tot suntem in Vama si tot vrem s-o salvam, ce-ar fi sa reciclam?
Asa ca alaturi de o noua cutiuta lucrata cu lacul de crapare (pentru care da, am facut o noua pasine :D) si cu servetel, am decorat o sticluta in care a fost nectar si am transformata intr-o vaza foarte faina, as zice eu :D
Ce ziceti?
Iar de incheiere, cateva brose si-o bentita cu flori :)
Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).
30/07/2010 @ 1:04 pm
2 things erau in order :
1.pleosc ! una plodului peste cap (da…exact asa cum cititi)
2.sa ii tai filetul,sa il topesti sub forma de floare…si atunci nimeni nu ar mai fi ghicit ce a fost :))
30/07/2010 @ 1:20 pm
Leti, ca sa raspund pe puncte:
1. Eu sunt mai pasnica de fel …
2. Ma inveti tu cum sa tai, sa topesc si sa prelucrez sticla pe plaja? :D Presupun ca ai crezut ca e plastic :P iar ideea ta suna grozav si cred ca am sa o aplic curand. Saru’mana :D
30/07/2010 @ 4:49 pm
Foarte faine sunt toate! Imi place BR057 de mor! Sper ca o mai poti reface cand te intorci in Bucuresti :). Asa, n-as vrea sa o rezerv de pe acum, pentru ca bine pentru tine ar fi sa o vinzi, nu sa o tii in stoc rezervata pentru mine.
Imi place cum ai decorat cutia si sticla, si de-abia acum realizez ca eu am o sticla cu lalele decorata de Raluca. M-am intrebat mult timp cine a facut-o (n-am mai vazut-o la alte targuri) si iata ca ai rezolvat misterul!
30/07/2010 @ 5:30 pm
albastrel cuminte si non violent.daca tu poti trece zen pe langa asa ceva si sa si strangi dupa el,fara sa zici nimic…well….sigur nu esti extraterestra? :))
eu consider – nefiind practicanta a violentei fizice decat cand imi ies din pepeni (adica foarte rar:)) – ca prin atitudini de genul incurajam nesimtirea.
cat despre sticla de sticla…well….fii intelegatoare.batranetile se lasa ,pe langa senilitate, si cu vedere si logica slabute :))).si abia astept sa vad ideea in practica,ca tocmai ce-mi venise si stii ca mie mi-i lene sa muncesc :)
01/08/2010 @ 9:01 am
:)) As fi fost curioasa sa te vad reactionand la teapa pe care ne-am luat-o noi cu organizarea.
In ceea ce priveste pustiul, im place sa cred ca exista o posibilitate nenula sa-l fi influentat. Cand eram copchila si needucata la mine in orasul-sat care este Calarasi-ul am trecut prin cateva experiente punctuale, dar care m-au influentat definitiv si au fost exact de genul asta, dar acum mi-e greu sa povestesc ca-s de pe tel :D
01/08/2010 @ 9:13 am
Alexandra, am doua brose asa ca iti voi pastra si tie una caci material nu mai e :)
Si ma bucur ca am rezolvat misterul sticlutei. Raluca face niste lucrusoare minunate.
20/08/2010 @ 6:45 pm
Draguta sticluta, dar ca sa fie practica trebuie sa o faci sa stea in picioare. Poti sa faci un amestec de ciment, sau oricum, ceva greu, torni inauntru un strat de 1-1.5 cm, apoi, dupa uscare, un strat subtire de silicon. In rest, keep up the good work.
20/08/2010 @ 6:59 pm
Visitor … nu inteleg de ce presupui ca nu sta in picioare. E o sticla normala. Din sticla. Sta in picioare. Nu are nevoie de greutati adiacente.