Cozonaci si familie

Ce inseamna o familie? Multe inseamna. Pe masura ce trece timpul familia mea foarte restransa, adica eu si Marius, aduna mai multi ani impreuna descopar cat bine e in asta. Si din copilul nebun de-acum ceva timp, iata-ma dependenta de binele asta.

La inceputul saptamanii mi-am vizitat parintii si pe cuvant daca puteam nimeri mai rau. Era cu mult inainte de Craciun, nimic nu era pregatit in scopul asta si la plecare am aflat ca nici bunica n-o sa mai faca anul asta cozonaci pentru ca nu se simte bine. Ii comanda de la o patiserie. Bleacs. Citeam in online bucuriile celor care au ajuns acasa la mama si … numai bine nu imi era.

Si uite-asa iti dai seama ca te-ai facut destul de mare incat sa iti faci propriul Craciun. Iti dai seama ca bucuria unei sarbatori se naste langa omul pe pieptul caruia iti pui capul in fiecare seara si el te-adoarme sarutandu-ti fruntea.

Asa m-am hotarat sa fac ceva care sa creasca in familia noastra o mica traditie: cozonaci :)

Mama n-a facut niciodata pentru ca aveam doua bunici care faceau, iar ei ii era teama ca n-or sa iasa buni. Am apelat la internet, m-am decis asupra 3 retete pe care le-am combinat cum m-a traznit (am folosit-o pe aceasta in mare parte totusi), am framantat cu spor si cu drag pana mi-a curs sudoarea pe frunte – ca asa mi-a povestit soacra-mea anul trecut ca se framanta cozonacii ca sa iasa buni – si pe cuvant ca din cuptorul ala a iesit bucurie curata :)

Purcelusii!

Ingresientele necesare ... Gata de dospit ... S-a facut maaaare! Indindem foaia ... Umplem bine .... Ca sa iasa luciosi si frumosi ... Pregatiti de copt ... Aproape gata!

Sarbatori fericite, dragilor! Va doresc mult mult bine si mult mult drag de sarbatori!