Îmi amintesc că prima oară când am avut ocazia să fac un pic de terapie ca practică la facultate, terapeuta mă scotea din minți pentru că toate frazele mele începeau cu “eu cred că …” și “trebuie să …”, iar ea mă întrerupea de fiecare dată cu “nu mă interesează ce crezi și nimic nu trebuie, spune-mi ce simți”. Pentru mine era ceva complet nou și erau necesare eforturi semnificative doar pentru a permite rațiunii să se dea deoparte și să mă lase să identific și să verbalizez emoția. Faceți exercițiul acesta când aveți ocazia – faceți un efort de conștientizare a răspunsurilor pe care vi le dați. Cât sunt de autentice? Cât sunt de în concordanță cu ceea ce simțiți și cât sunt rezultatul autocenzurii și al regulilor și convențiilor sociale?

Psihoterapia nu înseamnă sfaturi. Dacă te-ai hotarât să mergi la terapeut crezând că acolo vei primi sfaturi despre ce și cum trebuie să faci pentru a-ți rezolva problemele … ai greșit ușa :). De sfaturi se ocupă prietenii, părinții, articolele din reviste și … cam oricine are ocazia să își dea cu părerea. De fapt, asta este un soi de boală a speciei. Oamenii adoră nu doar să își spună părerea, dar să și ofere soluții concrete pentru problemele tale fie că te cunosc bine, fie că nu. Mai mult, dacă nu ești o persoană foarte sigură pe propriile decizii sau ești în impas, probabil că ai și urmat multe dintre ele și problemele tale fie au rămas fără rezolvare, fie s-au agravat. Scopul terapiei este să te ajute să îți găsești propriile soluții și să îți dea curajul să le pui în aplicare. Adică exact în momentele în care tu aștepți soluția miraculoasă terapeutul să pună întrebarea aia enervantă din filme: “și asta cum te-a făcut să te simți?”.

Psihoterapia înseamnă dialog. Psihoterapia nu este mai niciodată unidirecțională și nu este în niciun caz un fel de lecție în care ți se va spune ce să faci. Tu vei povesti ceva, terapeutul îți va răspunde, își va expune punctul de vedere, teoriile etc., tu vei prelua din nou ștafeta și tot așa. Pe măsură ce ședințele avansează ar trebui să începi să simți că toată povestea asta te ajută. Dacă simți că ceva nu este în regulă, că nu faci progrese, că terapeutul bate câmpii, vorbește. Spune-i și veți găsi împreună pașii următori. Terapeutul îți poate povesti ce este posibil să se întâmple, ce pare să se întâmple, dar numai tu știi care este varianta corectă. Mai mult decât atât verbalizarea a ceea ce simți, a ceea ce declanșează în tine discuția respectivă îi va oferi terapeutului informații prețioase despre mersul terapiei – îl va ajuta să înțeleagă dacă sunteți pe drumul cel bun sau dacă v-ați lovit de blocaje (vezi și articolul despre transferul psihologic).

Psihoterapia nu înseamnă aprobare necondiționată. Este important sa ai încredere în terapeutul tău și să nu te simți judecat. Să simți că poți discuta despre orice fără a primi etichete. Atenție însă: este foarte posibil ca încrederea, deschiderea să nu vină de la început, ci să fie ceva ce va fi câștigat în relația terapeutică – este un joc în care responsabilitatea aparține ambelor părți. Asta nu înseamnă totuși că atunci când mergi la terapie intri într-un fel de zonă zen în care te simți tot timpul bine și în care lucrurile se rezolvă printr-un proces miraculos pozitiv. Din contră, dacă întrebările teraputului nu te fac să te simți măcar puțin inconfortabil este foarte posibil să bateți pasul pe loc. Este foarte puțin probabil ca în momentul în care intri pe ușa cabinetului toate rezistențele și toate mecanismele de aparare să cadă. Veți încerca să intrați în zone pe care psihicul tău s-a străduit intens să le țină fie ascunse de tot, fie să le mascheze, crezi că se vor descoperi pur și simplu? Chiar și așa, chiar dacă ceva din ce ți-a spus terapeutul te-a făcut să plângi o ședință întreagă, este important să simți că tratamentul funcționează în direcția pe care o dorești. Ai descoperit ceva despre tine printre toate acele suspine? Da? E bine :).

În concluzie psihoterapeutul este persoana care te va ajuta ca, atunci când te privești în oglindă, să vezi o imagine clară, fără zone aburite sau crăpături.