O poveste despre Oameni si mere :)
Sunt zile in care obosesc prea tare. Acum sunt deja luni de cand sunt prea obosita. Au observat-o toti cei din jur si, mai ales, eu. Imi e clar ca nu pot continua asa, dar ocolesc luarea de decizii pentru ca nu imi e clar care este solutia si nici nu reusesc sa imi acord timpul necesar pentru a reflecta la asta. Singura idee pe care o am acum este sa imi las organismul sa isi faca singur programul eu fiind in mod clar genul de persoana care lucreaza bine incepand cu ora 22.00 si pana spre dimineata si deloc dupa orare clasice pe care am tot incercat sa mi le impun.
Ei, dar in zile de genul asta, cand simt ca nu le mai ajung pe toate si cand n-am solutii, imi amintesc de cat era de usor pe cand aveam un job obisnuit. Si incep sa ma indoiesc de ce fac acum macar putin. In momentele acestea apar oamenii. De fapt: Oamenii. Adica cei ce imi amintesc de ce sunt unde sunt, de ce este mai bine si infinitul pe care il primesc inapoi lucrand cu mana si cu drag pentru oameni ce vor purta cu sufletul si cu drag.
Asteptam un colet cu mici obiecte de inclus in bijuterii de la Gabi. Mi-a spus ca in colet este o surpriza. Gabi a avut atata suflet incat sa imi trimita in dar o ie ce a apartinut mamei ei. O ie pe care a spalat-o de mana inainte. Eu percep astfel de gesturi ca fiind magice. M-am imbracat imediat in ia primita care vine de parca a fost lucrata pentru mine si-am zambit prosteste minute in sir. Si mi-am amintit de ce fac ceea ce fac si de ce sunt acolo unde trebuie sa fiu. Echilibrul vine pe parcurs. Oboseala e fizica. Bucuria e in mine. Si e bine, mult mult bine.
Multumesc, Gabi!
Si daca tot am vorbit de oboseala, as spune ca avem nevoie de vitaminte. Si au ei, strainii, vorba aia cu “an apple a day keeps the doctor away” :) Eu va ofer mere in rasina si-o cutiuta tomnatica.
[flickr id=”6194626986″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6194627028″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6194110283″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6194110357″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6194110321″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Detalii:
- Pandantul si brosa sunt pictate manual, apoi prinse in cabochon de rasina.
- Diamentru pandant: 2.5 cm; lungime lant: 45 cm; pret: 25 lei;
- Diametru brosa: 5 cm; pret: 30 lei
- Cutia este din lemn si este pictata manual; dimensiuni: 11 x 8 x 4.5 cm; pret: 25 lei
- Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).
30/09/2011 @ 8:12 am
Foarte faine merele in rasina, arata yummy!
Ia s-o porti sanatoasa :) Apropo, mi-ai adus aminte ca anumite lucruri isi “cauta” si “aleg” singure proprietarii.
E interesant blogul tau pentru ca ti se intampla tot felul de lucruri grozave de care scrii si pentru ca imi reamintesti de lucruri de care uitasem (gen Cercetasii Romaniei – si eu am fost Cercetas si am mers in 4 tabere cu ei – dar am uitat sa postez un comentariu la postul asta).
Spor la treaba!
30/09/2011 @ 9:44 am
Multumesc mult, Alexandra! Am sa port ia cu multa pretuire.
Mie dintre mere imi place mult cel mic, din pandant :D
Adevarul este ca asta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care mi le-a adus handmade-ul: lucrurile astea minunate care mi se tot intampla si care fac viata frumoasa.
Eu nici nu stiam de existenta cercetasilor la noi.
O zi minunata!
Frumosul din 2011 | Glory Box
30/12/2011 @ 4:57 pm
[…] invatat neincetat ca printre noi sunt Oameni minunati si pentru ei merita sa-i dam pe cei rai in ale lor unde sa ramana singuri si […]