Observatii de la targ: zambiti, va rog!
S-a incheiat o noua editie a targului I Love Handmade, editie la care n-am reusit sa fac nici o poza.
A fost primul targ greu de dupa perioada cu vreme buna. Greu pentru ca fost frig. In rest ne-am hlizit si-am ras ca apucatele (mai ales sambata :D), am primit vizite de prieteni si oameni dragi, am primit vizite de clienti mai vechi si mai noi cu care am povestit si ne-am veselit (as vrea sa ii multumesc in special Victoriei pentru ca la sfarsit nu doar ca ne-am pupat, dar m-am trezit ca o imbratisez ca pe o prietena apropiata, iar asta este minunat!).
Unde voiam sa ajung de fapt? La colegii mei de breasla.
I. Zambiti, va rog!
Printre vizitatori au fost si doi prieteni din Calarasi, mai neobisnuti cu targurile. Au venit, ne-am pupat, ne-am bucurat putin si-apoi au fugit sa dea o tura de targ. Ce ne-au povestit dupa aceea? Ca sunt lucruri frumoase, dar ca ei nu inteleg ce fel intentionezi sa iti vinzi tu lucrurile daca nu esti prezent la stand, daca nu esti capabil sa zambesti cand se apropie un vizitator si daca te incrunti cand trece fara sa cumpere. Va dati seama cat de serioasa a fost problema daca ei au remarcat asta la un prim tur de targ? Zambiti, dragi colegi! Sa gasim motive:
- Zambiti pentru ca participati la un eveniment frumos!
- Zambiti pentru ca, cel putin in teorie, creatiile voastre sunt nascute din placere, din bucurie, din pasiune! Vreti sa transmiteti asta, nu?
- Zambiti pentru ca zambetul este, de cele mai multe ori, contagios, pentru ca deschide omul la conversatie, il face sa se apropie, sa se uite, sa probeze, sa isi aminteasca de tine etc.
- Zambiti pentru ca si voua o sa va faca bine :)
Pe client nu are de ce sa il intereseze si nu il va determina sa cumpere – pentru ca nu are de unde sa stie si pentru ca e alegerea ta sa fii acolo – faptul ca ti-e frig, ca n-ai dormit de cateva zile ca sa lucrezi, ca n-ai vandut nimic, ca ai probleme de familie, ca te simti rau etc. Toate sunt probleme reale, dar nu sunt in nici un fel problemele clientului si o figura incruntata, absenta, necomunicativa nu va lasa in nici un caz o impresie buna.
Faptul ca prietenii nostri ne-au spus asta m-a facut sa ma uit mai cu atentie in jur si cel mai tare mi-a trezit atentia o colega de targ pe care eu n-am vazut-o zambind niciodata. Vindea accesorii foarte vesele si oameni se luminau cand vedeau panoul, ba o clienta a inceput bucuroasa sa discute cu ea, era toata zambet si bucurie. Colega a ramas serioasa, imbufnata si cu gluga pe ochi in tot timpul asta. Mi s-a parut absurd. Serios. Daca nici un client incantat nu te face sa zambesti, e grav. Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa remarc ca oamenii se opreau si mustaceau sau radeau de-a dreptul cand ne vedeau pe noi glumind si razand intre noi, oameni care au zabovit la panou si ne-au analizat lucrurile doar ca sa auda ce ne face sa radem in hohote, care au stat apoi la povesti, care au inteles ca lucrurile pe care le au in fata sunt nascute din bucurie.
In concluzie: zambiti, dragi colegi, zambiti si intreaga lume va zambi cu voi :)
II. Cine sunteti?
Alt lucru pe care nu il inteleg este de ce nu vreti sa ajutati vizitatorii sa isi aminteasca de voi?
Am vazut multe, multe standuri fara nici un element de identificare. Nu aveau un nume pe stand, nu aveau carti de vizita, nu lasau nici macar un biletel cu un nume si un numar de telefon (daca nu exista blog/site/cont de Breslo, Crafty etc) in punguta de cumparaturi.
Imaginati-va urmatoarele scene:
- O clienta ia la purtare o pereche de cercei cumparata de la tine de la targ. Merge la job/facultate si colegele remarca: vaaaaai, ce cercei misto ai, de unde ii ai? Vreau si eu! Aaaaa, pai, de la o tipa de la targ? Si cine e, cum o gasesc? Aaaa, nu stiu, tot la targ? Si cand mai e targ? Paaaai, de unde sa stiu? Un nume pe panou sau o carte de vizita ar fi rezolvat aceasta problema.
- O persoana vede lucrurile tale, ii plac, dar n-are bani sau ar prefera sa le cumpere cadou prietenelor cand va veni momentul. Cum te contacteaza daca habar n-are cine esti?
Dragilor, nu este nevoie de foarte mult. Puteti scrie de mana cu carioca pe un A4 daca nu aveti timp de mai mult, puteti scoate la imprimanta pe foi simple datele voastre daca nu va permiteti mai mult. Orice numai sa puteti fii identificati.
III. Modalitatea de prezentare.
Un singur exemplu: o doamna vindea bijuterii din cristale Swarovski pe o masa din plastic, fara nici un fel de fata de masa si o buna parte din ele erau ambalate deja in pungi de plastic total lipsite de eleganta. Nu sunt un fan al acestor cristale, dar totusi: cum vrei sa transmiti cat sunt de pretioase, de elegante, de nemaipomenite, de frumoase aceste bijuterii cand le prezinti asa?
Luand in considerare aceste 3 obervatii legate de un simplu zambet, o carte de vizita si o modalitate de prezentare, eu va intreb: voi chiar vreti sa aveti un minim de succes la targ sau e mai usor sa dati apoi vina pe organizatori sau pe lipsa de interes a vizitatorilor pentru esecul vostru?
Alexandra
07/11/2011 @ 12:33 pm
Foarte frumoasa aceasta postare. Frumoasa in sensul ca ai punctat foarte bine o gramada de lucruri, pe care le-am remarcat si eu la targuri mai vechi.
Interactiunea umana face mai mult decat ambalajele frumoase, insa ambalajele si cartile de vizita sunt bune ca sa iti amintesti dupa cateva zile de omul respectiv.
Week-endul asta n-am trecut pe la I love handmade, insa am fost la targ-ul de la Muzeul de Geologie, de la care plec bolnava si mai saraca de fiecare data :)
meda
07/11/2011 @ 2:00 pm
Tare mult imi place cum scrii!
Cu toate ca am timpul extrem de limitat si in general frunzaresc doar internetul, tu chiar ma faci sa ma opresc sa citesc.
Glory Box
07/11/2011 @ 2:22 pm
@Alexandra Multumesc pentru confirmare, Alexandra :) Pana la urma … totul e important pentru ca nu te ajuta prea mult sa zambesti, sa oferi carti de vizita si sa iti aranjezi lucrurile frumos, daca ceea ce creezi este lipsit de calitate sau mult prea banal.
@Meda multumesc mult! Eu nu prea comentez in general pe alte bloguri, dar te urmaresc cu consecventa :)
Gaby
07/11/2011 @ 4:23 pm
Foarte frumos punctat, Andreea! Mi-am luat notite :).
Glory Box
07/11/2011 @ 4:32 pm
Hehe, abia astept sa imi povestesti despre targuri :)
Andreea Stancu
08/11/2011 @ 12:01 pm
Foarte interesanta postarea si frumos spus totul. Intr-adevar uneori poate fi frustrant sa stai la stand (si inca eu am avut numai locatii interioare in cele 2 dati cand am avut stand), insa cand vezi clientii ineteresati, zambind, mi se pare imposibil sa nu zambesti.
Cu postarea asta mi-ai trezit din nou interesul sa partcip si eu la un targ. Pentru ca imi place sa fac diferite lucrusoare si imi face si mai mare placere cand vad ca altora le plac si le poarta.
Multumesc ca mi-ai remintit bucuria de a crea ceva pentru a darui fericire :) .
Viviana
08/11/2011 @ 2:00 pm
Frumos mai povestesti, Andreea! Multumesc din nou pentru ca n-ai fost imbufnata, chiar daca era frig, si m-ai ajutat sa-l gasesc pe unul dintre organizatori. Toti trei sunteti grozavi!!!
Glory Box
08/11/2011 @ 2:45 pm
@Andreea Ma bucur mult ca ti-am amintit acest sentiment. E minunat!
@Viviana Mult succes, sper sa ne vedem la urmatoarea editie!
Viviana
08/11/2011 @ 3:41 pm
Multumesc, Andreea. Si eu sper sa ne vedem!