Dar pentru Clepsidra :)
Stim cu totii ca suntem intr-un fel sau altul prizonierii timpului. Viata fiecaruia in parte e prinsa intr-o clepsidra din care timpul se scurge incet incet si fiecare fir de nisip pastreaza amintirea lui aurie si pretioasa. Nici draga de Alexandra (adica Clepsidra cu daruri) nu este scutita. Si-a facut ea nume din clepsidra si se straduieste sa opreasca timpul demontand la nesfarsit ceasuri, dar nu pacaleste pe nimeni. Timpul trece peste noi toti.
Este frumos cand gasim oameni dragi cu care sa ne petrecem trecerea lui. Oamenii pe care sa-i strangem im brate cu drag si cu foc, oameni care sa ne ia supararile cand apar. Pentru ca Alexandra are aceasta calitate extraordinara: fura supararile si le face sa dispara. Nu am realizat asta pana intr-o dimineata cand, dupa o noapte cu doar 2 ore de somn si un mail de la o alta prietena care mi-a povestit ca nu mi-e prietena si alte multe rautati, o asteptam in frig incruntata si cu sufletul incarcat. Si-a aparut grabita si cu zambetul ei cald si … am uitat ca sunt suparata. Uite-asa, deodata si ca prin minune, am uitat, m-am incalzit si mi-a fost bine. I-am povestit ce ma doare, dar parca nu mai durea si eram bucuroasa ca o am acolo langa mine ca prietena draga ce-mi este. I-am povestit ca are aceasta calitate, dar nu i-am povestit mirarea care m-a cuprins cand am descoperit ce mult bine poate face un suflet bland.
Love you, honey! Sa o folosesti ani multi cu drag si sa-mi fii prietena pana cand om umbla in baston si-om barfi pe-o bancuta in fata portii :)
[flickr id=”6504703449″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6504703323″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
13/12/2011 @ 8:37 pm
mi-au dat lacrimile citind postarea ta. iti multumesc din suflet pentru cadou, stii cat de mult a insemnat pentru mine. si stii ca tot ceea ce ai scris aici este reciproc :) iar pe bancuta la povesti vom bea ceai din cutia mea minunata :D
13/12/2011 @ 8:59 pm
>:D<