Despre drumul matasii si o lectie invatata
O sa incadrez postarea asta si in categoria “Despre handmade” pentru ca se va constitui si intr-o lectie destul de importanta.
Eu nu iau comenzi speciale decat pe mail. Ma rog, mai iau prin viu grai/pe YM, dar de la prieteni. Cand e vorba de comenzi simple de genul: vreau colierul x cu codul y, nu este nici o problema, pot lua comanda si altfel.
Nu stiu cand in trecutul meu am invatat ca e bine ca lucrurile sa fie scrise de mana celui care solicita un serviciu pentru a se constitui ca proba in cazul unor neintelegeri, dar am invatat-o si tin de ea cu dintii. Motiv pentru care in aproape orice situatie de gen tin musai sa am informatiile si pe mail si sunt, cu siguranta, dependenta de acest serviciu. Chiar daca o persoana imi da o comanda la un targ sau telefonic o rog ulterior sa imi trimita detaliile si pe mail, chiar daca sunt persoane care gasesc aceasta cerinta redundanta. De ce? O sa intelegeti din povestea urmatoare de ce.
Povestea incepe cu un mail in care primesc cateva informatii despre pictarea unui material, cu specificatia ca persoana care ma contacta are 50 de ani si ar prefera sa comunicam altfel decat pe mail. Am trimis un mail cu numarul de telefon si cu rugamintea de a primi ulterior detaliile si pe mail, dar incepand din acest moment discutiile s-au purtat strict telefonic. Au fost cateva discutii lungi, cu multe detalii, modificari si … cu multe drumuri.
[flickr id=”6835319265″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Doamna care m-a contactat este din Roman si avea o matase indiana (absolut superba, o vedeti in poze alaturi de cea pictata), careia dorea sa ii asorteze o pictura. Initial am inteles ca matasea este intr-o singura culoare si trebuie pictata. Abia cand am primit matasea printr-o prietena care a mers in Roman am inteles ca era vorba de cumpararea altui material uní care sa se potriveasca matasii indiene. Matasea imprimata urma sa devina o fusta, iar cea uní bluza asortata.
Bun. Pentru ca in Roman nu sunt foarte multe optiuni a ramas ca eu sa caut materialul asortat. Am inceput cu depozitele de materiale. Lasand la o parte faptul ca nu reuseam nicicum sa gasesc nuanta potrivita, am inteles atunci ca nu se va potrivi nimic altceva decat o matase naturala. Intors acasa dupa cateva ore prin depozite care nu aveau materiale atat de delicate, plecat inapoi in Obor sa caut. Gasesc matase naturala, 85 lei/m. Habar n-aveam ca matasea e asa de scumpa. Bun, vorbesc cu doamna, merg iau matasea. Incep iar discutiile referitoare la ce trebuie sa pictez si ne dam seama ca cea mai rezonabila solutie este ca matasea uní sa ajunga inapoi la Roman, acolo sa fie croita apoi trimisa inapoi in Bucuresti. Bun, facem si asta.
[flickr id=”6835319171″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Vine momentul picturii: sa aiba 20 cm inaltime, sa semene cu modelul din matasea imprimata, pictura sa fie intr-o singura culoare – bleumarin, 2 desene in fata, pe fiecare piept, 2 pe maneci si unul pe spate. Suna clar, nu? Asa am crezut si eu. Cumva pe drum s-a pierdut detaliul ca desenul trebuie sa inceapa din talie si nu de la baza materialului. Este foarte posibil ca doamna sa mi-l fi spus, este la fel de posibil sa il fi omis. Au fost multe discutii telefonice, multe si lungi.
Asa ca dupa ce am terminat de pictat materialul cu inima stransa sa nu gresesc – nu doar pentru ca era un material scump, dar si pentru ca era atat de complicat sa il refac -, dupa 7 ore de lucru termin de pictat. Mandra nevoie mare. Printr-un concurs de imprejurari doamna din Roman era in Bucuresti. Merg sa ne intalnim si … aflu grozavia: trebuia pictat din talie. Cred ca am transpirat instant.
[flickr id=”6835319057″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Asa ca pe frigul de joia trecuta am petrecut 3 ore plimbandu-ma de colo-colo ca sa iau alt material, sa i-l duc doameni care sa il ia la Roman, sa il recroiasca, sa mi-l retrimita, iar eu sa il repictez dupa noile indicatii.
Lectia 1: cu tact si calm chiar si o situatie atat de neplacuta se poate incheia cu zambetul pe buze, pupaturi si cutii de ciocolata :)
Lectia 2: intotdeauna, dar intotdeauna luati comenzile speciale pe mail sau, oricum, in scris cu clienta de fata (eventual si cu semnatura :P).
Sper ca v-au placut pozele matasii care se va transforma totusi intr-o bluza, chiar daca nu va fi purtata cu acea fusta. In ceea ce priveste matasea indiana … sunt iremediabil indragostita de ea. Se simte ca o minune mangaietoare pe piele si sper sa am ocazia la un moment dat sa port ceva lucrat din asemenea material.
[flickr id=”6835318941″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
07/02/2012 @ 9:22 pm
Buna Andreea,
Am citit povestea ta si iti inteleg precautiile si ingrijorarea, dar totusi eu am una si mai mare (in cazul in care ma apuc de un site de livrari, asa cum visez momentan): daca persoana da comanda prin mail, eventual vorbiti si la telefon, isi lasa adresa, numele & co tot pe mail dar apoi nu se mai prezinta la posta, pentru a ridica coletul? Cum poate fi constransa sa plateasca macar cheltuielile aferente transportului? Pana la urma pe mail poate da nume si date false, pe care le confirma eventual si telefonic, coletul se expediaza unde nu trebuie si banii ramani dati aiurea. Sau sunt eu prea pesimista? In fine, exista vreun antidot si pentru astfel de intamplari? Si daca da, care e ?
Livia
07/02/2012 @ 11:31 pm
Buna Livia,
Pai nu prea ai cum sa ii constrangi decat daca percepi plata produselor in avans prin transfer bancar.
Ideea este ca mie mi s-a intamplat o singura data in 3 ani sa mi se intoarca un colet (culmea, chiar de la o clienta fidela care nici ca mi-a mai dat vreun semn dupa aceea) si o alta singura data sa lucrez o comanda si persoana respectiva sa dispara. Dar am vazut pe alte bloguri la fete liste negre cu persoane neserioase.
Eu cred ca mai conteaza si cum iti construiesti relatia cu cei cu care comunici. Este, de exemplu, unul dintre motivele pentru care nu vreau sa imi fac magazin online clasic. Comunicarea prin mail imi permite sa construiesc relatii cu persoanele de la care primesc comenzi si asta micsoreaza sansele experientelor negative.
08/02/2012 @ 11:28 am
Multumesc, Andreea, pentru exemplu si sfat. Asa e, trebuie construita o minima punte de legatura. Eu am ca exemplu nefericit un coleg, care are anunturi pe okazii.ro, primeste comenzile telefonic sau uneori si pe mail apoi se mira ca de ce foarte multe raman neridicate de la posta si venitul i se duce pe plata ch. de transport.
Anyway, keep up the good work, te admir :)
08/02/2012 @ 2:20 pm
Ciudata experienta. Necesara intrucatva, pentru ca toti invatam ceva din experientele de genul asta.
Nu am inteles ce s-a intamplat cu prima camasa pictata? A ramas la tine? Materialul si pictura ti-au fost platite pentru prima camasa?
Important e ca pana la urma a iesit ok cu doamna, iar din poze arata foarte frumos :)
08/02/2012 @ 4:10 pm
@Livia Nu stiu ce sa spun despre colegul tau. Mie platforma okazii nu imi inspira prea multa incredere. Multumesc pentru apreciere!
@Alexandra Da, un pic ciudata, intr-adevar. Doamna a luat materialul si l-a platit, a zis ca isi va face totusi o camasa din el. Pentru ca nu stim vina cui este (cred ca nici dansa nu isi amintea daca a specificat detaliul sau nu) solutia a fost asa (data de mine): manecile sunt ok, le pastreaza, bucata de material pentru spate si piept o platesc eu si o refac. Dansa a insistat sa imi plateasca si pictura noua, iar la final mi-a comunicat ca sunt deosebit de convingatoare si mi-a daruit o cutie de bomboane :P De-aia spuneam ca situatiile dificile se pot rezolva amiabil cu suficient tact.