Poveste din Vama

Am ajuns tarziu prima data in Vama. Dupa facultatea pe care am facut-o, culmea, in Constanta, dupa ce ne-am mutat in Bucuresti, dupa ce Marius a plecat in Libia, dupa ce mi-am gasit primul job. M-a dus acolo Dee, cealalta junioara de la primul meu job. Am plecat 5 fete, am ajuns la 1.30 am in Vama, pana pe la vreo 3 am tot pus cortul in nisip pe intuneric. Nici una nu mai pusese un cort. Zic ca ne-am descurcat bine :) Am fost si-am dansat prima oara la Stuf cu picioarele in nisip, nu mai stiu la cat am mers la somn. La 7 m-au trezit soarele si-o nevoie fiziologica :) M-am dus la toalete, se facea curat, nu m-au primit, asa ca m-am dus sa ma uit la mare.

Stateam de cateva minute pe nisip intr-o pace totala, e linistita Vama la ora aia, cand a venit langa mine un tip. Am schimbat cateva cuvinte, apoi m-a intrebat daca n-as vrea sa ii citesc poeziile. Nu voia nimic in schimb, doar sa le citesc. Am zis da, mi-a pus in mana o carte, apoi a plecat si mi-a spus ca se intoarce imediat. S-a intors cu o cafea si o tigare. Mi le-a dat, mi-a aprins tigarea si-a plecat, mi-a zis ca ma lasa sa citesc. Nu scria rau, cred ca am citit vreo ora in linistea aia. Cand m-am ridicat sa ma intorc la cort a venit inapoi, am mai schimbat banalitati, parca a venit cu mine spre cort, se trezisera si fetele, voiam sa mancam, l-am invitat sa manance, dar a refuzat si-a plecat. Mi-a lasat cartea care ar trebui sa fie si-acum pe undeva prin biblioteca, dar am uitat cum il chema. Ne-am mai intersectat zilele alea, m-a intrebat daca nu-i iau un aparat de ras si mi-a cerut o tigare :) I le-am luat. Duminica, cred, l-am gasit la cafea, mi-a povestit de tatal lui care murise de doua saptamani. De-atunci era in Vama si-si epuiza durerea. Si-atat.

Am primit atat de firesc Vama si marea in acea prima vizita de parca veneam acolo dintotdeauna. Am luat de la ea exact ce-am vrut. Linistea, firescul, nisipul, interactiunea cu oameni necunoscuti, lipsa mizelor, calmul. De cate ori ma intorc acolo, ma intorc de parca m-as intoarce acasa, dar mi-e greu sa mai iau de la ea doar ce-am luat prima oara. Ramane totusi mereu amintirea acelei dimineti in care timpul statea in loc si mirosea a sare.

[flickr id=”6859376468″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”7005495905″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”7005495815″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

Detalii aici.