Colier “Etno statement”

, , , , , , , , 3 Comments

In urma cu mai putin de o luna eram intr-un sat din nordul Romaniei, in Susenii Bargaului mai exact, si radeam cu lacrimi ascultand povestile undei taranci cu darul povestitului. O taranca mandra de propriul neam, de portul romanesc si de arta traditionala. Din pacate mandria ei era impletita cu regret pentru ca tineretul din sat refuza cu incapatanare sa invete artele populare (de ce n-am eu un sat ca asta aproape sa le stau pe cap sa ma invete?) si cele cateva persoane care le mai cunosc au inceput sa imbatraneasca. Deja pierdusera olarul satului care, oricat s-a straduit, n-a gasit pe nimeni care sa-l urmeze. Ne povestea cum la nunta fiica-sii vrea sa se duca imbracata in costum traditional si cum la batranete isi doreste o casa ca a bunica-sii cu pamant pe jos care tine cald iarna si miroase a copilarie primavara cand este improspatat.

Imi pare rau ca uitam cine suntem, ca arta traditionala ne pare invechita, ca vrem tocuri inalte si haine care amintesc de orice mai putin de traditie, ca un strain vede mai bine frumusetea traditiei romanesti decat o vedem noi.

Mi-a ramas gandul la ea si poate, prin micile mele creatii, pot aduce satul romanesc mai aproape la gaturile domnitelor din Bucuresti sau de pe unde or dori sa le poarte cu drag. Cel din poze a ajuns la o viitoare mamica din Cluj. Ii doresc sa-l poarte cu drag, cu mandrie si poate chiar sa il pastreze pentru mica minune ce are sa se nasca in curand.

[flickr id=”7151777933″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”7151777879″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”7005687998″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

Detalii aici si aici.