Tricou pictat “Strumful bucatar”
Sa incheiem saptamana intr-o nota vesela, asa-i frumos, nu? :)
Povesteam cuiva acum 1-2 saptamani ca pe cand eram copil mama nu ma lasa mai nicioadata sa o ajut la bucatarie sau la curatenie, imi spunea mereu ca o sa am destul timp cand o sa fiu mare si la casa mea. La fel imi spuneau si despre lucratul in timpul facultatii. Oameni intelepti parintii mei :) Au avut dreptate cu toate. Ca nu prea le fac pe primele doua e numai partea a doua :)
Sa revenim. Cand eram copil mama gatea in weekend si eu ii tineam companie. Rareori ma lasa sa curat niste catei de usturoi sau cate-un cartof. Povesteam, nici nu mai stiu ce, dar vorbeam amandoua de toate, iar ea gatea. Mi-a placut intotdeauna ca mama mi-a vorbit ca si cum intelegeam de toate, ma simteam mare si isteata. Era bine.
Cand m-am facut mare si-a fost nevoie sa intru in bucatarie am descoperit ca stiam sa gatesc mai toate felurile de mancare de baza, desi nu le gatisem nicioadata. Si-am mai descoperit ca atata timp cat nu fac asta fortat, imi place teribil sa gatesc si sa iasa bun :) Am inteles cum de mama nu gusta aproape niciodata mancarea si iesea mereu taman buna si cum se gateste “la ochi”. Din cand in cand ma laud cu ce nebunii gatesc si sunt intrebata de reteta … errr, care reteta? Nu exista reteta si nu intotdeauna gatesc lucruri stiute, ba imi place teribil sa ma joc de-a inventatorul in bucatarie. Treaba asta cred ca am luat-o de la tata :D De cele mai multe ori iese bun de tot. Si daca iau o reteta de pe internet acum, pana n-o adaptez eu “la ochi” nu ma las. Nu stiu daca am facut vreo reteta “ca la carte” :)
Tare dragi imi spunt amintirile astea din vremea aia lipsita de griji.
Nah, acum mi s-a facut pofta sa gatesc :D
[flickr id=”8102397869″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”8102410352″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Detalii aici.
23/10/2012 @ 8:47 am
ce dragut e :)