Colier “Tea & Snowdrops”
A-nceput de ieri sa cada,
Cate-un fulg, acum a stat …
V-am spus de multe ori deja ca nu imi pace frigul. Deloc. Il tolerez in doze mici pe cat posibil si numai daca motivul suportarii bate de departe senzatia de extremitati inghetate (cum ar fi targul de Craciun).
Si totusi, in decembrie, prima ninsoare mai serioasa din Bucuresti m-a prins afara. Era seara si ningea chiar ca-n povesti, iar orasul, luat prin surprindere, a acceptat zapada din plin. Aveam parut desfacut, nu eram imbracata prea gros si cam batea vantul, iar pe Sos. Stefan cel Mare masinile claxonau si era o nebunie de nedescris. Am facut stanga la Perla si am intrat pe o straduta micuta micuta, paralela cu cea mare. Si s-a facut liniste. Am uitat incet de toate senzatiile neplacute care insotesc frigul. Imi venea sa rad ca un copil. Fulgii imi intrau in ochi si in gura, vantul imi rascolea parul si mi-l impletea cu zapada, iar eu cascam ochii la felinare sa vad cum ninge. Era liniste, si alb, si bine. Cand m-am intors acasa, mi-am scuturat parul plin de zapada, mi-am schimbat hainele si mi-am facut un ceai cu arome de iarna si-am zambit mai departe. Ce altceva as fi putut sa fac? :)
[flickr id=”8360195903″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”8361258436″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”8361258480″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”8361258512″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Detalii aici.