Cunoaste-ti limitele
Dragii mei,
Astazi vorbim despre cunoasterea propriilor limite aplicate in handmade/arta, desi cred ca poate fi un aspect valabil in orice alt domeniu al existentei noastre.
Consider ca e important sa-ti cunosti limitele. E bine sa le impingi mai departe, e bine sa incerci, e bine sa indraznesti, e bine sa te autodepasesti si numai asa poti descoperi de ce esti cu adevarat capabil, dar e bine si sa stii cand sa te opresti si ce sa faci in situatia respectiva.
Disclaimer: recunosc ca nu as fi crezut niciodata ca voi picta un astfel de tablou. Subiectul nu este pe gustul meu. Sincer … as prefera sa nu repet experienta. Explic imediat de ce am facut-o totusi.
In urma cu cateva luni o colega de breasla si de targuri ma contacteaza cu o intrebare in legatura cu repararea unui … tablou pe care sotul ei si ea l-au comandat unui … pictor. Se pare ca nu iesise bine. Daca pot, sigur, de ce nu. Despre ce e vorba? Primesc poza. Era ceva intre un vis urat si o vrajitoare coborata din povestile fratilor Grimm. Fara nici o gluma: am dat ochii cu tabloul intr-o noapte pe cand ma intorceam de la baie si m-am speriat. Mi-a stat inima. Pe bune. Trebuia sa fie o playmate Playboy pictata pe o panza de 100 x 70 cm si iesise … asta:
[flickr id=”8551627922″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Stiu, am fost rautacioasa. Dar … serios: cum poti preda unui client asa ceva? Cum poti avea lipsa de bun simt, de masura a propriei valori incat sa predai clientului asa ceva si sa mai ceri si bani pentru asta? Ca pictorul respectiv a acceptat comanda pot intelege. Poate avea nevoie de bani, poate a crezut ca poate, poate a luat-o ca pe o provocare, poate … poate … nu conteaza, a acceptat comanda si gata. Dar cand a vazut ce a iesit, cand a vazut cat de flagrant a ratat, cum a putut preda lucrarea? Cum?!? La asta adaug faptul ca am dubii majore (am destule motive sa cred asta) legate de faptul ca tabloul este pictat in ulei asa cum a fost cerut si cum a sustinut pictorul respectiv ca este pictat (pe langa faptul ca ii lipsea un deget de la o mana si ca piciorul e prea lung si trebuia sa se termine cu laba piciorului, nu sa iasa din tablou).
Intotdeauna cand am acceptat comenzi care stiam ca ma pot pune in dificultate am transmis clientului: nu stiu daca pot, dar incerc si daca nu iese bine/nu iti place rezultatul, poti refuza oricand, nu este absolut nici o problema. Ultima data cand am facut asta si nu mi-a placut rezultatul nici macar nu i-am aratat clientei ce lucrasem. Daca eu nu eram multumita deja nu conta ce credea clienta, ba mai mult, daca accepta ceva de care eu nu eram multumita? Nu puteam accepta ideea ca o lucrare de care eu nu sunt multumita pleaca in lume si va fi cartea mea de vizita. Nu, nu se poate.
Si pana la urma despre asta este vorba: lucrarile tale sunt cartea ta de vizita catre lume. Te vei prezenta prin ele oricui le intalneste. Asa ca fa tot ce iti sta in putere sa fie bine. De gresit, gresim toti si este bine sa incercam sa ne reparam greselile, dar de la o greseala la a trimite in lume cu buna stiinta o lucrare proasta este o mare diferenta.
De ce am acceptat eu sa “repar” tabloul? Cine stie serialul “How I Met Your Mother” intelege: “challenge accepted” :)
Pentru cei care nu il cunosc, voi explica in mult mai mult de cuvinte: de dragul provocarii, din orgoliu (pot eu face ceva mai bun decat un pictor?), pentru ca mi-a zgariat simtul estetic (simteam ca nu pot lasa oamenii astia sa puna ceva asa de urat pe un perete) si de dragul exercitiului (nu mai pictasem in ulei de vreo 10 ani, nu pictasem niciodata un tablou atat de mare, nu pictasem niciodata un corp gol).
Experienta a fost buna pentru mine. Uitasem aproape total cum se comporta uleiul dupa ani de pictat in acrilic si mi-a facut dor si pofta sa pictez in ulei – e cu totul altceva -, mi-a adus in casa mirosul de ulei de in fiert care mi-a declansat nu numai mie nenumarate amintiri din perioada in care pictam in ulei, ci si altor catorva oameni care stiau mirosul (e ceva cu totul special, va spun), mi-a pus limitele la incercare si, cel putin in comparatie cu ce era inainte, cred ca m-am descurcat bine :) Iata rezultatul a 10 ore de … reparatie:
[flickr id=”8551627890″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Probabil ca daca l-as fi lucrat de la zero ar fi iesit altfel, dar in acest caz am urmarit strict sa repar ce fusese lucrat anterior. Am avut si restrictii in anumite zone datorita straturilor groase de culoare date de pictorul anterior mentionat, asa ca m-am descurcat cum am putut.
In concluzie: cunoasteti-va limitele, respectati-va pe voi si respectati-va clientii. Mai devreme sau mai tarziu acest lucru va va fi de folos.
12/03/2013 @ 3:34 pm
=))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
=))))))))))))))))))))))))))))))))))))
=)))))))))))))))))))))))))))))))))
Scuze, nu m-am putut abtine de la ras, la vederea tabloului in starea lui initiala. Jalnica priveliste, tragi-comica.
Nici nu-mi vine sa cred ca a doua poza este “after”-ul primeia. Nici daca ar fi fost Photoshopuita n-ar fi iesit asa bine. Felicitari ! Desi personal nu am o parere buna despre nuduri, iti apreciez totusi talentul. Felicitari pentru rezultat, este exceptional !
12/03/2013 @ 3:35 pm
Pai sunt complet de acord cu tine. De aceea am si scris disclaimer-ul :)
12/03/2013 @ 3:37 pm
wow, super misto ti-a iesit reparatia tabloului..iar cel original e…praf..zici că e restaurarea aia faimoasa de circula pe net cu icoana lui Iisus…
12/03/2013 @ 3:38 pm
:)) Anca, multumesc! Nu stiu despre ce restaura e vorba, insa :D
12/03/2013 @ 3:39 pm
In a doua poza este tabloul reparat??? Nu pot sa cred! E cu totul altfel! E extraordinar executat…si reparat! Cat talent poti sa ai!
12/03/2013 @ 3:40 pm
aaa uite..asta e: http://lifestyle.inquirer.net/files/2012/08/spain-jesus-restoration.jpg
12/03/2013 @ 3:42 pm
@Andra multumesc :P
@Anca =)) vai!
12/03/2013 @ 3:43 pm
Si chiar e pe bune, uite articolul: http://lifestyle.inquirer.net/63602/elderly-woman-botches-restoration-of-christ-painting :))
Oricum m-am prins cine e pictorul initial si acum ii vad altfel munca..pana acum chiar admiram dar acum tind sa cred ca ceea ce face nu e talent ci..dexteritate, experienta…nimic special
12/03/2013 @ 3:45 pm
Pai si eu m-am prins cine e inainte sa imi spuna ei. Eu ma uitasem deja de aproape la ele si vazusem ca-s slabe, mai ales cele care nu erau cladiri/peisaje de iarna, dar … nu era treaba mea sa imi exprim o opinie.
12/03/2013 @ 3:46 pm
Wow, ce before and after imens! Bravo!
12/03/2013 @ 3:46 pm
Hihi, multumesc :)
12/03/2013 @ 3:49 pm
Da, din pacate se vede ca ceea ce face sunt tablouri de duzina practic. Trist. Si e trist ca oamenii sunt usor de pacalit, chiar si eu mi-am luat tzeapa initial. :) N-am cumparat ca nu ma impresionau chiar atat de tare dar m-au pacalit putin. Of of..
12/03/2013 @ 3:50 pm
Pai da … cam asta face. Pentru mine faptul ca ii si stia pe cei care i-au comandat tabloul face situatia si mai neplacuta.
12/03/2013 @ 3:58 pm
Da, ai dreptate. Cand e un strain mai e cum mai e dar cand il stii nu-ti vine sa le dai comanda ci mai degraba intri in pamant de rusine. Mai bine zici ca nu poti si gata.
12/03/2013 @ 3:59 pm
Exact :)
12/03/2013 @ 4:08 pm
Andreea,esti bestiala! :) Misto de tot ti-a iesit,Doamne,in ce hal putea sa arate :))
Ai studii de Arta,sau e doar talent si hobby?
(Pe mine m-a facut sa ma gandesc la filmul ala cu mr Bean :D)
12/03/2013 @ 4:10 pm
Si apoi,poate asa a fost sa fie,ca sa te apuci tu iar de pictat in ulei,nu? ;)
12/03/2013 @ 4:13 pm
N-am studii :) Am mers cand aveam 11 ani la un pictor auto-proclamat care ii descoperise pasiunea pentru pictura la 45 de ani – ma planta in fata unei panze si ma lasa singura sa pictez. Asta a fost tot :)
Oricum, mi-a trezit amintiri faine si o sa mai incerc, e cu totul alta experienta uleiul fata de acrilic.
12/03/2013 @ 5:32 pm
Taica-miu picteaza in ulei,dar eu n-am pictat niciodata pe pânza,cu atat mai putin in ulei.Insa cunosc mirosurile ;)
12/03/2013 @ 5:33 pm
Da’ citeam odata ca-s cele mai nesanatoase dintre toate categoriile de vopsele?
12/03/2013 @ 5:41 pm
E fain ca poti interveni des asupra a ceea ce ai lucrat fara sa se usuce (ca acrilicul) si poti obitne treceri de culoare mult mai faine.
Nu stiu ce sa spun despre cat sunt de sanatoase. As tinde sa cred ca e vorba despre culori vechi care foloseau cine stie ce pigmenti nesanatosi.
12/03/2013 @ 6:11 pm
Ceasul de pe mana este de efect! :)))) Si parul ca paiul :P…
Dupa, in schimb, arata bestial! Felicitari!
12/03/2013 @ 6:12 pm
Doamne, ce oroare :)))! Ai transformat un personaj de benzi desenate ieftine intr-o femeie vie! Asta de provocare! Felicitari, Andreea!
12/03/2013 @ 6:20 pm
@Ruxandra bine ai venit! :) Sa stii ca zona parului a pus cele mai multe probleme la … reparatii. Era lucrat stil “cutit” cu cantitate enorma de culoare si a fost greu de depasit.
@Gaby Pai, da, cum ziceam: challenge accepted :D Multumesc :)
13/03/2013 @ 12:25 am
Foarte, foarte fain ti-a iesit! Felicitari!
13/03/2013 @ 1:45 am
Multumesc :)
13/03/2013 @ 2:22 am
Oh mon Dieu! Nu pot sa cred! Cat de ignorant sa fii sa predai asa un tablou in calitate de pictor?! Pana si mana mea de inginer poate schita o femeie mai frumoasa. Bravo tie ca ai acceptat provocarea, caci rezultatul este impresionant! Rusine pictorului care a realizat primul tablou!
13/03/2013 @ 2:25 am
Pai … nu stiu cat de ignorant trebuie sa fii. Ar fi totusi de specificat ca, din cate stiu, domnul nu are studii in domeniu. Dar nici eu n-am :)
13/03/2013 @ 2:38 am
Ok, inteleleg ca nu e neaparat nevoie sa ai studii, dar iti trebuie putin talent, iar domnului ii lipseste cu desavarsire. E atat de horror tabloul realizat de el, incat tot nu imi vine sa cred ca l-a predat in starea asta.
13/03/2013 @ 11:40 am
Felicitari! Ar trebui sa incerci sa o iei de la 0 :-)
13/03/2013 @ 12:05 pm
Thanks :) O sa o iau de la zero cu altceva la un moment dat, dar nu cu un nud Playboy :)
13/03/2013 @ 1:58 pm
nu am sa ma mai leg de “original”, ci voi spune doar ca ceea ce ai facut tu arata extraordinar!
13/03/2013 @ 2:22 pm
multumesc mult :)
14/03/2013 @ 9:22 pm
Nu pot sa cred. M-am spart de ras, bineinteles. Iar dupa ce am vazut pozele before and after, am ramas speachless! Felicitari pentru carul de talent pe care il posezi. Transformarea este remarcabila!
14/03/2013 @ 9:25 pm
speechless am vrut sa scriu… ma iertati :)
15/03/2013 @ 11:29 am
:)) Pai, da, poate fi si amuzant :P Multumesc!
15/03/2013 @ 4:43 pm
Sincer nu stiu ce gandesc unii potentiali clienti atunci cand comanda un astfel de tablou.Cand comanzi un tablou asa de mare probabil ca iti si permiti sa achizitionezi o astfel de lucrare iar cand vii cu banul cred ca ar fi esential sa te uiti si la calitatea altor lucrari inainte de a o comanda pe a ta.Sa vezi exemple cu poze cat mai multe si sa iti imaginezi mental cum va arata lucrarea ta.
Tu ai facut o treaba excelenta si cu siguranta orice artist ar fi mandru de aceasta isprava.Imi place foarte mult schimbarea radicala a chipului…mult mai tanar si senzual, fara a fi vulgar dar si eliminarea acelor acesorii oribile de pe mana si picior.
Cred ca si piciorul initial a avut o anume viziune insa cred ca s-a pierdut pe drum cu tehnica si micile detalii de finete care fac toata opera de arta!Felicitari inca o data!
19/03/2013 @ 2:21 pm
Buna, scuze de intarzierea aprobarii comentariului, l-am gasit in spam, nu stiu de ce.
Eu nu dau vina pe client, ei nu stiu intotdeauna ce sa ceara sau cum sa evalueze situatia.
Problema cu piciorul este ca in poza initiala piciorul se termina imediat dupa sprijinirea pe genunchi, dar pictorul s-a hotarat ca nu-i nevoie de asta si l-a prelungit afara din tablou. I-a pus apoi dracovenia aia pe picior care a facut imposibila reparatia pentru ca era lucrat foarte in relief. N-am avut incotro decat sa acopar zona …
Multumesc pentru aprecieri si spor la treaba :) Chiar te-am recomandat cuiva acum cateva saptamani care m-a contactat pentru un portret in creion :)Spor!