Sesiune
Dragii mei,
In cazul in care va intrebati unde am disparut … va spun. Intre scheleti. Cum mai scriam undeva, romantismul unei relatii e pus la incercare serios cand ajungi sa iti desenezi sotul pan’ la os. Glumesc :)
Ma rog, gluma-gluma, dar nu mi-as fi inchipuit cat de dificil este de desenat scheletul uman in diverse posturi care mai de care mai torsionate. Ce vedeti voi in poza sunt posturi … clasice. Si cata frustrare poate aduna situatia. Ma rog, le-am dat de cap pana la urma. Cu aproximatie.
[flickr id=”12198457266″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Ideea este ca azi am examen la anatomie si alaturi de partea teoretica si de un dosar sanatos de desene-tema, am de desenat scheletul din memorie. O sa fie interesant. Iar maine o sa fie examen la filosofie. Alt subiect care mi-a creat mai multe frustrari decat ma asteptam. E drept ca n-am avut pana acum pasiunea de a citi filosofie, dar cumva ma asteptam sa imi placa. Nu mi-a placut. Prefer filosofarea la un pahar de vin. Pe cea teoretica s-o faca altii.
In alte cuvinte … sunt prin preajma. Sper sa ma pot apuca de lucrul la martisoare cat de curand (desi mai am niste examene) pentru ca timpul trece repede repede si eu inca n-am facut nimic in domeniul asta. Nu mai zic de comenzile care asteapta sa fie lucrate … uof.
Sa-mi tineti pumnii, da?