Mecanici afective – concept și imagini
Daca doriti să vedeți doar imaginile sau să aveti o viziune de ansamblu asupra lor, puteti vedea albumul complet aici.
Formarea în domeniul psihologiei, premergătoare celei artistice, precum și curiozitatea și fascinația nativă pentru subiect, îmi plasează atenția, inclusiv când este de vorba de creație, în aria emoției umane.
Un capitol important al psihologiei este psihosomatica, ce urmărește manifestarea fiziologică a unor simptome de natură psihologică, anume conversia emoționalului în somatic. Există manifestări psihosomatice de natură patologică (astmul, hipertensiunea, ulcerul etc.), dar și simple reacții psihosomatice ca manifestări ale unor trăiri de natură emoțională – creșterea ritmului cardiac, amețeala, golul în stomac, înroșirea pielii, ridicarea părului sunt, în lipsa unor declanșatori de natură mecanică, astfel de reacții, care semnalează și fac vizibilă în plan material, fizic, viața interioară a individului.
Lucrarea se folosește de conceptul de psihosomatică din psihologie în mod metaforic și are ca obiect de expresie corpul uman ca sediu al manifestării emoțiilor. Modelajele unor busturi devin astfel suporturile ce vor fi supuse unei deconstrucții mecanice, iar textura și decorul pe suprafață vor deveni metafore și simboluri pentru deconstructia sinelui și a emoțiilor umane manifestate în cadrul unei relații afective.
Lucrarea este formată din trei cupluri de busturi feminin-masculin. Acestea vor fi amplasate și prezentate într-o progresie ce va ilustra evoluția și, în final, deconstrucția cauzată de acutizarea emoțiilor pe parcursul unei relații afective.
Fiecare dintre cele trei cupluri ale lucrării reprezintă o etapă-metaforă din conceptul emoțional-psihosomatic care stă la baza întregii lucrări. Aceste metafore exprimă și înglobează semnificațiile unor momente din evoluția cuplului, ele susțin, descriu și motivează alegerile de natură artistică și tehnică.
1. Întâlnirea
Pentru ilustrarea acestei etape am ales să construiesc două busturi simple, aproape complete. Fiecare dintre busturi prezintă mici particularități de construcție, particularități ce vorbesc despre diferențele de natură individuală ce aparțin fiecăruia dintre noi. Tot în acest scop am păstrat zone nefinisate, ce au fost tratate astfel încât să prezinte un aspect patinat la îmbinări, simbol al cicatricilor emoționale cu care fiecare dintre noi intră într-o relație. Cu toate acestea, însă, suprafața este tratată similar. Am folosit aceeași tehnică, același oxid și aceleași glazuri ce au dat la final un aspect unitar, de similaritate celor două busturi.
2. Relația ca mutație în universul interior personal
Al doilea cuplu de busturi materializează felul profund în care o relație semnificativă afectează fiecare individ implicat în aceasta. La nivel afectiv, această etapă poate fi percepută ca fiind o mutație în universul interior personal. O mutație-simbol pentru toate schimbările aduse de experimentarea și trăirea unei astfel de relații. Pentru ilustrarea acestei transformări am ales să împart fiecare dintre cele două busturi în patru piese separate și să le prezint dislocat. Această împărțire aduce în prim plan ideea de mecanică afectivă care dă titlul lucrării, iar prezentarea ei dislocat/asimetric îi oferă o nouă vibrație emoțională și dinamism.
Suprafața păstrează vizibile toate zonele de îmbinare a fașelor din care au fost construite busturile, simbolizând astfel vizual reconstrucția interioară a individului în cadrul unei relații.
Am ales, de asemenea, să folosesc pentru decorul suprafețelor o singură glazură pentru ambele busturi, dar în diluții diferite pentru a marca diferența masculin-feminin. Utilizarea unei singure glazuri de o culoare profundă și a unei texturi similare păstrează, pe de o parte, atenția pe detaliile de construcție, pe mutația simbolică, dar, pe altă parte, vorbește și despre îmbinările și asemănările de ordin psihologic care încep să se manifeste în cazul unui cuplu ce începe să fuzioneze.
3. Despărțirea ca deconstrucție a sinelui
Ultima etapă a lucrării, cel de-al treilea cuplu, simbolizează faza finală a unei relații. La nivel individual, încheierea unei relații poate fi percepută și este adesea exprimată ca fiind o distrugere, o rupere de natură emoțională. O prăbușire a universului interior. O deconstrucție ce lasă în urmă cicatrici adânci.
Pentru a ilustra si susține ideea de deconstrucție și a aduce încă o dată în plan principal ideea de mecanică, am împărțit fiecare bust în 24 de casete ce pot fi recompuse vibrat, menținând urmele dislocării, în forme care le amintesc pe cele originare, însă care nu mai pot fi identice cu acestea.
Ideea de rupere, de urme și cicatrici a fost exprimată prin folosirea unor texturi diferite pentru fiecare dintre cele două busturi, optând pentru tratamente ale suprafețelor care să sugereze diferența dintre masculinitate și feminitate, precum și felul în care fiecare individ își gestionează emoțiile. Și totuși, deși rezultatul final este foarte diferit, ambele busturi au fost tratate cu un singur oxid, cel de cupru, ce s-a dovedit a fi suficient de versatil pentru a susține la nivel simbolic ideea unei surse unice pentru ceea ce suntem și ceea ce devenim: emoția.
