Mecanici afective – etape de lucru
Am promis detalii despre lucrarea de licența. Să începem cu making-off-ul care poate va da mai mult sens volumului de lucru (despre care am tot vorbit) și conceptului final. Articolul conține detalii din textul scris al lucrării de licență și este foarte lung.
Lucrarea se folosește de conceptul de psihosomatică din psihologie în mod metaforic și are ca obiect de expresie corpul uman ca sediu al manifestării emoțiilor. Modelajele unor busturi devin astfel suporturile ce vor fi supuse unei deconstrucții mecanice, iar textura și decorul pe suprafață vor deveni metafore și simboluri pentru deconstructia sinelui și a emoțiilor umane manifestate în cadrul unei relații afective.
Materiale
Fașele gipsate – au fost folosite în etapa inițială pentru luarea mulajelor.
Ipsosul – folosit pentru realizarea știclurilor după mulaje.
Masa ceramică – lucrarea este realizată din masă de gresie cu șamotă fină, de culoare crem, arsă la 1200°C. Am ales masa de gresie pentru că este o masă ceramică vitrificată, cu ciob dens și opac, cu versatilitate și rezistență sporite datorate șamotei din compoziție, ce permite modelarea și intervenția pe suprafață pentru perioade îndelungate de timp, fără crăpare sau uscare accelerată.
Oxidul de cupru – oxid metalic ales pentru versatilitatea sa. În funcție de modalitățile de utilizare (cu sau fară glazură și în concentrații diferite) am obținut folosindu-l nuanțe de brun, ruginiu metalizat, verde (de diverse intensități) și turcoaz.
Glazuri – am folosit glazură transparentă, dar și glazuri colorate de temperatură înaltă care au fost manipulate (în urma unor teste) astfel încât interacțiunea lor să ofere rezultatul plastic dorit.
Realizarea lucrării
1. Modelarea formelor prototip
Pentru realizarea busturilor am folosit mulaje luate după un model feminin și unul masculin. Am folosit în acest scop fașe gipsate medicale. Fașele au fost tăiate în fâșii, trecute prin apă caldă apoi aplicate pe model și suprapuse în straturi succesive pentru obținerea unui mulaj rezistent. Am ales să iau patru mulaje separate – față/spate – întrucât pentru realizarea știclurilor și a lucrării nu erau necesare busturi complete.
2. Știclurile
Mulajele au fost folosite pentru realizarea unor șticluri simple din ipsos. Mulajele au fost lăcuite, fixate cu argilă, apoi, după delimitarea pereților, a fost turnat ipsos peste acestea pentru a obține știclurile finale. Fiecare știclu căntărește 15-20 kg.
3. Modelajul formelor plastice
Pentru obținerea busturilor am realizat plăci ceramice, pe care le-am tăiat în fâșii de diferite dimensiuni și pe care le-am presat apoi în șticluri. Busturile astfel obținute au fost ulterior modelate, tăiate și prelucrate pentru obținerea formelor dorite. În cazul busturilor din cel de-al treilea cuplu component al lucrării, înainte de presarea masei ceramice, am așezat diferite materiale pe suprafața știclului pentru a obține diferite texturi. Texturile au fost alese astfel încât să creeze o diferență vizibilă între bustul masculin și cel feminin, pentru a întări diferența dintre cele două și a amplifica emoția transmisă de obiecte.
Obținerea celor opt casete din cel de-al doilea ansamblu, dar mai ales a celor 48 de casete din ansamblul final au pus dificultăți de construcție și au necesitat foarte mult timp de lucru, atenție sporită la detalii, timpi de uscare, îmbinări, șlefuiri, precum și la asamblarea finală. Am căutat poziționările optime ale elementelor unele față de altele și în forma generală, astfel încât, deși deconstruite și reconstruite, busturile să își păstreze identitatea și plasticitatea.
4. Decorul suprafețelor și arderea
Pentru decor am realizat o serie de experimente atât înainte de a începe modelarea propriuzisă, cât și pe parcursul modelării și al arderilor de biscuit. Am testat efectul oxizilor de cupru, mangan și cobalt amestecați direct în masa de gresie în diferite concentrații, posibilitatea utilizării barbotinei de porțelan ca angobă, precum și interacțiunea acestora cu glazura transparentă, cu alte glazuri colorate sau cu efect.
În urma primelor experimente am decis să renunț la adăugarea oxizilor în masa de gresie din cauza lipsei de control asupra rezultatului final și am decis să repet experimentele testând în primul rând oxidul de cupru. Am ales să folosesc oxidul de cupru în laviu obținut din amestec simplu cu apa. Experimentele au demonstrat că, chiar și atunci când laviul este șters de pe suprafață, acesta determină efecte într-o glazură transparentă rezultând, în funcție de gradul de curățare al suprafeței, o glazură translucidă în nuanțe ce variază de la verde intens la turcoaz, păstrând un efect de rugină în zonele cu striații adânci. Am observat, de asemenea, că laviul de cupru șters dă o culoare brun-ruginie fără glazură, dar se poate obtine un efect metalic dacă a fost întâi glazurat transparent, apoi glazura a fost îndepărtată în procent foarte mare înainte de ardere. Glazura rămasă pe suprafață dă și zone subtile de verde, care leagă diferitele elemente ale lucrării, oferind unitate cromatică ansamblului.
Am mai testat, de asemenea, câteva angobe colorate și glazuri cu efect. La final am ales pentru decor oxidul de cupru, glazura transparentă, o glazură verde cu accente de culoarea nisipului, o glazură brun-metalic și o glazură cu efect roșu-portocaliu care, folosită peste laviul de oxid de cupru, și sub glazura transparentă devine indigo cu reflexe albastru deschis.
Arderea de biscuit a fost făcută la 900° C, iar arderea finală la 1200° C.
În postarea următoare vă povestesc mai multe despre concept și vă arăt mai multe imagini finale.
