Umbra, 2018
Daca doriti să vedeți doar imaginile sau să aveti o viziune de ansamblu asupra lor, puteti vedea albumul complet aici.
Există vârste ale maturizării individuale ce nu țin cont de vârsta cronologică. Conflictul și întâlnirea cu demonii personali profunzi are loc când între masca socială, eul personal și nevoile subconștiente ale individului există o distanță și o incompatibilitate care să creeze tensiuni în psihicul individual. Astfel de momente de tensiune pot declanșa crize ce ne obligă să privim către interior.
Cine suntem când ne întoarcem către noi înșine? Cine suntem dincolo de comportamentele învățate ca fiind social acceptate? Ce se ascunde în interior când dăm deoparte măștile ce ne formează eul social? Cine suntem dincolo de frică?
În personalitatea umană, ca şi în natură, lumina şi întunericul se află într-un raport de interdependenţă, formează un întreg. Aşezăm în lumină anumite aspecte ale noastre, vrem ca acestea să fie văzute şi lăsăm în umbră alte aspecte. Această metaforă a luminii şi umbrei se regăseşte în două concepte definite de C.G. Jung: persona şi umbra. În timp ce persona reglementează relaţia cu lumea exterioară, ea fiind masca noastră socială, prin umbră sunt definite acele trăsături ale personalităţii care nu sunt arătate lumii și care își au sediul în subconștientul nostru personal. Este esențial însă să înţelegem că lumina şi întunericul îşi au ambele locul în existență.
Umbra conține toate acele aspecte psihologice ale ființei noastre pe care le ascundem nu doar de ceilalți, ci și de noi înșine. În copilărie, o dată cu formarea supraeului cenzurator, unele pulsiuni, dorințe sau reprezentări sunt evaluate ca nepermise, indecente, urâte sau rele, fiind trimise în inconștient.
Ce se întâmplă cu aspectele blocate în umbră? Mai întâi, ele nu se mai dezvoltă. Nefiind exprimate şi integrate în comportamente, rămân la stadii primitive. Sexualitatea și agresivitatea, de exemplu, vreme îndelungată blocate în umbră, atunci când totuși se vor manifesta, o vor face în mod exacerbat, necontrolat, primar.
În al doilea rând, conţinuturile psihice respinse în umbră încep, încet-încet, să funcţioneze autonom, adică să se insinueze în atitudinile şi interacţiunile sociale. Când energia acumulată în umbră depăşeşte pragul de rezistenţă specific Eului, altfel spus, când cenzura nu mai face faţă presiunilor din inconştient, umbra se infiltrează în conduite, proiecte, gânduri şi idei iraţionale, nesocializate și chiar patologice. Alteori umbra apare în vise, personificată de ființe abjecte sau inferioare, de persoane care săvârșesc gesturi reprobabile și dezgustătoare.
Când este sublimată în activități creatoare, umbra autorilor poate fi identificată în romane sau filme de groază, în producții încărcate de acțiuni violente și erotism. Acestea au adesea un public numeros care le urmărește, fiind fascinante tocmai pentru că pun individul în contact, fie și temporar, cu propria umbră.
Uneori, umbra poate acoperi și caracteristici pozitive, pe care, din rațiune de inconveniență socială, nu îndrăznim să le afișăm. Spre exemplu, cazul unui avocat de succes cu excelente aptitudini artistice, dar care își lasă în umbră toată creativitatea.
Deoarece umbra reprezintă acele calități și caracteristici personale neacceptate de ego, acesta, prin urmare, luptă împotriva lor. Cele mai importante mecanisme de apărare de acest gen ale egoului sunt reprimarea și proiecția.
Atunci când ceva este reprimat, egoul împinge aceste tendințe inacceptabile în inconștient, unde rămân ca secrete personale rușinoase/penibile. Astfel, reprimarea necesită energie psihică și poate produce suferință ca urmare a scăderii generale ulterioare a rezervelor psihologice de energie. Reprimarea poate de asemenea să producă durere, deoarece umbra poate conține calităti benefice, pozitive, necunoscute și neexprimate, cum ar fi capacitatea individului de a se bucura, a iubi, a crea.
Mult mai periculos și conținând un rău potențial mai mare este, totuși, mecanismul de apărare constituit de proiecție. Prin proiecție caracteristicile neacceptate ale umbrei sunt respinse la propria persoana și percepute ca fiind localizate în exterior, de obicei în alte persoane. Astfel, de exemplu, sentimente proprii neconștientizate de furie, ură, gelozie, egoism sau lăcomie sunt în mod fals considerate ca aparținând unei alte persoane sau unui alt grup. Această proiecție imaginară și inconștientă va determina în general o apreciere morală asupra acelui obiect, realizată conștient, care va conduce gradat la un comportament negativ față de persoana asupra căreia se proiectează. În mod concret, acest fapt se poate exprima gradual pornind de la disconfortul minor consecutiv unei simple dojeni sau unui comentariu nedorit la adresa propriei persoane până la un rău major ca violul, tortura, crima și problemele etnice.
Recunoaşterea şi confruntarea cu umbra, acceptarea şi integrarea în structura de personalitate a acestor trăsături care fascinează şi înspăimântă totodată, este aşadar o condiţie prealabilă în procesul de individuaţie, de cunoaştere a ceea ce suntem cu adevărat în profunzimea fiinţei noastre.
Scopul final al fiecărui individ ar trebui să fie integrarea luminii și a umbrei în vederea obținerii unui echilibru.
