Cutie cu amintiri “Our time box”

In liceu aveam o cutie cu amintiri. Mint. Inca mai exista pe undeva pe-acasa, la Calarasi. Nu m-am indurat niciodata sa arunc lucrurile din ea. Adunasem tot felul de nimicuri venite din relatii. Aveam ambalaje de caramele, jucarioare, biletele de drag si dor, bilete de tren, de telecabina, castane, frunze, scoici si te miri ce mai considerasem eu important. Din timp in timp le “rasfoiam” odata cu paginile jurnalelor. Uneori zambeam, alteori mai varsam cate-o lacrima, dar de cele mai multe ori declansau valuri de amintiri sau imagini care, intr-un fel sau altul, mi-erau aproape.

N-am mai facut de mult timp asta. Poate si pentru ca as fi adunat sertare sau poate chiar dulapuri de amintiri. Mi-i greu sa discern intre ele. Si totusi, din loc in loc, in cate-o cutiuta uitata, descopar cate-o frantura de amintire. Lucruri pe care le-as fi considerat uitate daca nu mi-ar rasari atat de clar in minte de cate ori le redescopar.

Simina si-a dorit o cutiuta pentru prietenul ei, o cutiuta in care sa-si adune amintirile despre ei. O cutie a timpului. O cutie care sa aminteasca de muzica, pian si dragoste.

Am ales clape vintage de pian, portative pe hartie de orez, inimioare discrete, un mesaj scurt si dragastos si antichizare cu patina de bronz.

[flickr id=”6331737130″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6331737034″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

Detalii: