Vazand tricoul “Finding Nemo” o prietena imi spunea ieri ca m-as putea ocupa de pictat camere pentru copii. Pai, da, daca mi se da tema fixa. Altfel sunt un dezastru. Desi eu sunt o fire copilaroasa si rasfatata, habar n-am cum sa interactionez cu copiii si sa ma pun in pielea lor la momentele oportune. Adica ma bucur exact ca un copil de o animatie reusita, dar daca trebuie sa fac eu ceva copilaresc … m-am pierdut.

Asa am patit cu acest set. Mihaela m-a rugat sa lucrez un set pentru o botezul unei fetite. O cutie si o rama foto pe care sa fie un pian intrucat mama fetitei a cantat la pian, dar a renuntat, iar acum viseaza sa isi ia un pian la care sa o invete sa cante pe micuta Natalia cand va mai creste. Minunata poveste, asa este?

Sa va povestesc cum decurge firul gandirii la mine. La asa poveste frumoasa se potriveste un dar care sa se patreze multi ani de-acum inainte si sa devina o amintire draga pe care atunci cand o privesti sa aduca un zambet pe buze pentru ca poarta in ea o poveste. Bun. Asta inseamna ca daca voi face o cutiuta care sa placa unei fetite de cativa anisori, aceasta isi va pierde valoarea/utilitatea imediat ce fetita va ajunge la pubertate/adolescenta si exact de-atunci sau poate chiar de mai tarziu fetita devenita domnisoara va avea capacitatea sa zambeasca nostalgic si cu drag privind-o si amintindu-si de mama. Atunci parca-i pacat sa o fac prea copilaroasa. Mihaela mi-a trimit fotografia de inspiratie pentru pian, dar spera ca eu sa o transform in ceva mai copilaros. Eu, in schimb, ma trezesc ca pictez asta …

Detalii aici si aici.

Mie imi place ce a iesit, dar cred ca ii e clar oricui ca exista o probabilitate destul de redusa ca acest model sa atraga atentie unei fetite. Mihaela m-a iertat si a luat setul gandindu-se ca il poate folosi mama care sa il dea mai departe fetitei cand va creste

Concluzii:

1. Imi pare rau ca n-am reusit sa fac ceva suficient de copilaresc si imi cer scuze pentru asta.
2. Daca doriti sa lucrez modele dedicate copiilor, va rog sa imi comunicati foarte foarte exact ce doriti (cum am primit de sarbatori comanda: cutii roz cu printese Disney), altfel exista riscul sa …. fac ce-am facut acum.

Dupa cum povesteam si ieri: astazi inchei prezentarea comenzilor lucrate pentru sarbatori, iar de maine incep sa va arat lucrusoare noi. Iupiii! :P

Acesta a fost prima iarna in care am avut multicele comenzi de lucrusoare pentru copii (desi nu ma pricep deloc la asta), adica de lucrat cutiute care sa se potriveasca gusturilor lor. O parte vi le-am aratat deja, iar pe celelalte vi le arat azi.

Incepem cu o cutiuta cu ursuleti lucrata cu decoupage cu hartie de orez si pictata ulterior pentru a intregi peisajul …

Detalii aici.

Si continuam cu 3 cutiute pentru 3 domnisorici de numai cativa anisori, cutii care sunt cu siguranta cele mai roz cutii pe care le-am lucrat, dar cum mi s-a povestit ca domnisoarele trec prin faza roz si orice le-as face trebuie sa fie foarte roz … m-am conformat si am apelat si la printese Disney :)

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Pentru o doamna careia ii plac fluturii si bijuteriile, o mica nebunie cu fluturi pe o cutie mare :)

Exceptand expozitiile cu fluturi vii din Viena si Anglia n-am mai vazut multi fluturi colorati laolalta din copilarie. Eram intr-o tabara in zona Petrimanu si bateam la picior niste chei muntoase cum doar muntii nostri stiu sa arate. Aveam 10-11 ani, nu mai stiu exact. Era vara, si soare si noi zburdam fara absolut nici o grija. Printre noi zburdau fluturi. Multi, colorati, ni se asezau pe haine, pe par, pe maini, n-aveau nici o teama. E o amintirea atat de frumoasa, incat pare ireala.

Detalii aici.

Cutia a pornit ca o re-editare a acestei cutii, dar pe o cutie mai mare, compartimentata. Am profitat de ocazie pentru a face cateva modificari :)

Si … da, mi s-a facut un dor teribil de mare si de privit rasaritul cu picioarele in nisip ascultand Bolero-ul.

Detalii aici.

O cutie lucrata pentru o domnisorica de numai 5 anisori careia ii place baletul si dansul, pe care le si practica dealtfel.

Am dorit sa pastrez ideea de balet, sa aduc cateva elemente care sa atraga un copil (m-am agatat de culoarea roz), dar am preferat sa fac cutia astfel incat mica noastra balerina sa o placa si sa o foloseasca si cand va deveni domnisoara in adevaratul sens al cuvantului. Am mai discutat cu Andrada (cea care a dorit sa faca acest dar frumos), am rugat-o sa imi trimita cateva imagini care ii plac si care o inspira si pe ea si, pornind de la una dintre imaginile trimise de ea, am ajuns la ce vedeti mai jos.

Nu stiu daca a placut micutei balerine, dar sper ca peste ani sa o aprecieze si sa o pastreze ca pe o amintire draga.

Detalii gasiti aici.

In luna martie a anului trecut va prezentam o prima cutie cu gheisa. Nu am gasit atunci sursa ilustratiei originale, dar am avut la sfarsitul acestui an norocul sa gasesc artista care picteaza aceste minunate si delicate gheise. Artista japoneza se numeste Haruyo Morita si puteti gasi informatii despre ea pe site-ul personal aici sau o superba galerie cu lucrari pe Facebook aici.

De data aceasta Cerasela (cea care a comandat prima cutie) m-a provocat sa folosesc ca inspiratie lucrarea Yumezakura pentru a picta o cutie pe care urma sa o daruiasca unei prietene indragostita (ca si ea) de arta japoneza.

Aceasta cutie a fost ultima comanda lucrata in 2011 in sambata ultimului targ. Dormisem o singura ora vineri spre sambata, de la 7 la 8 am. Am ajuns la targ, am asezat standul, am mai stat cateva ore, apoi, lasand standul in grija lui Marius si a Alexandrei, am pornit spre casa. Am ajuns si m-am apucat de treaba. Eram epuizata, nu reuseam sa lucrez, nu imi placea ce facusem pentru fond. Am furat un pui de somn de o ora si jumatate, iar la trezire m-am speriat de cum incepusem cutia. M-am hotarat pe loc ca daca vreau sa iasa bine trebuie sa o iau de la inceput. Si m-am apucat de treaba incet, cu calm. Nici acum nu stiu cum mi-a trecut timpul. M-a absorbit cu totul. La final m-am trezit inconjurata de jumatate din sertarul de culori acrilice si m-am minunat cum artista japoneza reusise sa imbine atatea culori intr-o singura creatie. Minunat!

Imi lipseste inca creativitatea/increderea de a picta lucrari proprii complexe, dar sunt incantata de alegerile pe care le faceti si de faptul ca prin voi am ocazia sa experiementez lucrari si trairi atat de frumoase. Multumesc!

Detalii puteti gasi aici.

Da, stiu, cei mai multi dintre voi asteapta Craciunul, si zapada, si frigul, si mersul la munte si … dar sa imi spuna unul dintre voi daca privind cutia asta nu i se face dor de caldura de vara tarzie, de lanurile de maci si de grau auriu. Ca eu ma uit la ea si ma incalzezc :D

Cutia este pictata manual, antichizata apoi pe laterale si, pentru ca am fost rugata atat de frumos sa “retin” un fluture pe cutie, am retinut unul care sa se apropie cat mai mult de zborul natural si l-am lucrat cu sospeso trasparente. Efectul final de natura si vara l-am dat decorand cu cutia cu sfoara subtire, cat sa lege bine snopurile de grau :)

Detalii gasiti aici.

Stim cu totii ca suntem intr-un fel sau altul prizonierii timpului. Viata fiecaruia in parte e prinsa intr-o clepsidra din care timpul se scurge incet incet si fiecare fir de nisip pastreaza amintirea lui aurie si pretioasa. Nici draga de Alexandra (adica Clepsidra cu daruri) nu este scutita. Si-a facut ea nume din clepsidra si se straduieste sa opreasca timpul demontand la nesfarsit ceasuri, dar nu pacaleste pe nimeni. Timpul trece peste noi toti.

Este frumos cand gasim oameni dragi cu care sa ne petrecem trecerea lui. Oamenii pe care sa-i strangem im brate cu drag si cu foc, oameni care sa ne ia supararile cand apar. Pentru ca Alexandra are aceasta calitate extraordinara: fura supararile si le face sa dispara. Nu am realizat asta pana intr-o dimineata cand, dupa o noapte cu doar 2 ore de somn si un mail de la o alta prietena care mi-a povestit ca nu mi-e prietena si alte multe rautati, o asteptam in frig incruntata si cu sufletul incarcat. Si-a aparut grabita si cu zambetul ei cald si … am uitat ca sunt suparata. Uite-asa, deodata si ca prin minune, am uitat, m-am incalzit si mi-a fost bine. I-am povestit ce ma doare, dar parca nu mai durea si eram bucuroasa ca o am acolo langa mine ca prietena draga ce-mi este. I-am povestit ca are aceasta calitate, dar nu i-am povestit mirarea care m-a cuprins cand am descoperit ce mult bine poate face un suflet bland.

Love you, honey! Sa o folosesti ani multi cu drag si sa-mi fii prietena pana cand om umbla in baston si-om barfi pe-o bancuta in fata portii  :)

Am lucrat pentru Bianca o cutie ce va fi daruita prietenului ei. Intodeauna e teribil de greu sa faci un cadou unui barbat. Pe bune. De femei scapi repede, dar in cazul barbatilor optiunile se termina brusc si repede. Bianca i-a oferit o prajiturica si-un nume de alint la care am adaugat 2 pestisori veseli pentru ca el, prietenul, este foarte pasionat de aceste creaturi :)

Nu stiu eu daca lui o sa ii placa, nici macar nu sunt convinsa ca e un cadou potrivit pentru un barbat, cert e ca mie si Biancai ne-a placut mult rezultatul :)

Detalii aici.

Spuneam ceva si de buline, nu? V-am povestit eu la un moment dat ca vesele tare mi se par accesoriile cu buline. Asa ca am profitat de o comanda pentru a mai face cateva.

Enoy!

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Sa presupunem ca si cum ar fi adevarat – desi cred eu ca putini va veti opune ideii fie ca le-ati purta, fie ca nu – ca va plac buburuzele. Sa mai presupunem – de ce nu –  ca e aniversarea voastra si ca primiti urmatorul cadou:

Am dreptate cand spun ca v-ar face ziua un pic mai frumoasa si cu mai multe zambete? Pe-a mea sigur au facut-o cand le-am adunat pe toate in pumni si-au inceput sa luceasca vesele :)

Lucrusoarele de mai sus s-au adunat intr-un singur cadou pentru o iubitoare de buburuze. Am aduna asa: o cutiuta, un colier, o bratara, o brosa, o pereche de cercei si un inel. Cutiuta si inelul le-ati mai vazut, in schimb restul sunt proaspete ca bulinele de buburuza in soarele de primavara :)

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.