Glory Box

“Eu inca refuz sa cred ca a venit toamna asa tam-nesam, pe nepusa masa si dintr-o data. Adica sambata seara termometrul de la farmacia din colt indica 40 de grade, iar a doua zi, la aceeasi ora, 18 grade. Si de-atunci tot asa o tine. Nu, refuz.

Cred ca e doar o diversiune, doar un truc, doar o mare pacaleala si ca in curand vom reveni la temperaturi mai prietenoase. Pai, azi-noapte mi-a fost frig. Ce inseamna asta?! Cum spuneam: refuz!”

Ei, si cum ma revoltam si ma lamentam eu asa, deodata, apare! El, binecuvantat in toate culorile veseliei, ultimul fluture de vara. Nu l-am pus eu pe cutie, s-a asezat singur si-a ramas acolo sa bucure ochii oricui il va lua acasa. Daca doriti s-o vedeti mai indeaproape, va astept maine la targ :)

Rezultatul final a fost obtinut combinand pictura si tehnica servetelului. La final a primit si un strat de lac pentru protectie si rezistenta.

Ii puteti verifica disponibilitatea si pretul aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

E o diferenta dulceaga in felul in care te dai marii atunci cand intalnirea cu ea e zilnica. Cand vii rar te arunci in mare cu pofta, cu nerabdare, cu graba, cu agitatie …

Acum ne imbratisam moale, catifelat, calm … Inot pana mai departe unde sunt aproape singura, ma rasucesc intai dand agale din maini si picioare, ma concentrez asupra senzatiei pe care o primeste pielea din partea marii … e un rasfat infinit. Apoi ma las sa plutesc cu fata in sus – nu e nevoie sa ma misc, marea m-a acceptat ca fiica a ei si ma tine la suprafata – si-mi arunc ochii in cer. Las valurile sa ma legene si ma pierd in nori. Ma trezesc deseori razand aproape in hohote de una singura, plutind in mare. E o fericire dulce, simpla, din lucruri ce par mici poate, dar care se adapa din infinituri: cerul si marea.

Puteti verifica disponibilitatea cutiutei aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Zilele trecute mergeam pe aleea principala ce duce spre plaja cand observ un pusti de vreo 10-12 ani (cu parintii langa el, bineinteles) cum desface ambalajul unui pistol cu apa si il arunca pe jos. Fiind foarte aproape, exact cand ambalajul pica pe jos, la piciorul lui, ma aplec, il ridic si merg mai departe fara sa spun nimic. Din spate aud strigatele isterizate ale mamei: “de ce faci, draga, mizerie pe jos?” Sa mai spun ca o educatie adecvata ar fi rezolvat problema dinainte si n-ar fi fost nevoie ca eu sa adun gunoiul pustiului?

Tot zilele trecute mi-am amintit ca Raluca, una dintre fetele cu care ma intalnesc mai pe la toate targurile, recicleaza sticlute pe care le decoreaza foarte frumos cu servetel si acril. Poi … daca tot suntem in Vama si tot vrem s-o salvam, ce-ar fi sa reciclam?

Asa ca alaturi de o noua cutiuta lucrata cu lacul de crapare (pentru care da, am facut o noua pasine :D) si cu servetel, am decorat o sticluta in care a fost nectar si am transformata intr-o vaza foarte faina, as zice eu :D

Ce ziceti?

Iar de incheiere, cateva brose si-o bentita cu flori :)

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Am fugit repede-repede de la casuta doar sa va las cateva noutati :)

Rochite, o ie de in, centuri/brauri late, sacose lucrate la mama apoi decorate de mine (pictate sau cu tehnica servetelului) si-o cutiuta … elfeasca :) Daca va face ceva cu ochiul, dati un semn si le pun deoparte sau dau o fuga pana in 2 Mai si le trimit (in Vama nu-i Oficiu Postal) - tot am facut eu jogging Vama – 2Mai si inapoi in dimineata asta :P .

Enjoy!

In arta, cred eu, unul dintre elementele care compun o imagine exceptionala este felul in care timpul se suspenda cand o privesti. Fotografiile si picturile redau cel mai frumos aspectul acesta. Privesti si, cumva, realizezi ca acolo, in imaginea, aceea este surprins un secret, ca timpul s-a oprit pentru o fractiune de secunda si l-a ascuns in el. Si-atunci privesti si tot privesti si nu-ti poti lua ochii pentru ca timpul nu mai exista, iar secretul lui te-a prins acolo.

“Persistenta memoriei” a lui Dali spune, cumva, ca timpul este irelevant si se topeste. Si poate ca amintirile sunt subiectul cel mai de vaza al acestei irelevante. Mai mult ar fi inteligent din partea mea sa nu spun, intrucat imi lipsesc cunostintele in domeniu.

Cutiuta a fost pictata la comanda pentru o absolventa de “Istoria Artei” care a avut lucrarea de final dedicata lui Dali – asa ca chiar ar trebui sa inchid gura (sau sa imi leg degetele) inainte sa spun cine stie ce prostii despre ce-a vrut sa transmita artistul, cu tot subiectivismul implicat in perceperea artei cu tot :)

Enjoy!

Ii puteti verifica pretul si dimensiunile aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

… sau/si cum a fost la targul I Love Handmade VI :)

Saptamana trecuta a fost foarte foarte plina, cu multe bucurii personale – adica multe lucrusoare in care am pus mult drag si care au bucurat multi oameni – dar si foarte obositoare.

Asa ca am inceput weekend-ul gata obosita si putin speriata de ploaie, dar vremea a fost cuminte pana seara aproape de final, starea de spirit buna prezenta si, de asemenea bucuria ca, cel putin o parte din noi, am devenit poate mai mult decat prieteni, cumva o mica familie care rade si se imbratiseaza mai mult sau mai putin metaforic cu mult drag si bucurie :)

Duminica insa … duminica a fost extraordinara! Duminica eu (si bunica :P) am mai adaugat un an la varsta. Iuhuuu :D Da, eu, bunica si americanii, sa pocneasca artificiile! :D Si ziua a fost atat de faina ca o gasesc acum aproape naucitoare. Totul, dar totul (care conteaza, bineinteles) a mers bine – ca si cum o mana blanda mi s-a pus pe umar si un zambet cald de nicaieri au vegheat ca eu sa ma bucur.

Da, dimineata a inceput ploios. De fapt … nu ploios, foarte ploios! Dar cand ai o prietena minunata care iti face un tort “handmade” (ce putea fi mai potrivit?) si il scoate din palarie exact cand ploaia toarna si toarna … si toarna :D , nu poti decat sa o imbratisezi, sa razi copios, sa te bucuri de viata, de vreme, de tot si sa alergi prin ploaie cu farfuriile cu tort pentru a imparti din zambetul tau (si din tort, evident) si celorlalti :)

Si-apoi, dupa ce norii se scutura bine … de fapt dupa ce norii se scutura de tot si iese soarele, iti pui tenesii la uscat cam in vazul lumii, te intalnesti accidental cu prieteni si stai la povesti, altii vin special sa te imbratiseze si sa iti daruiasca ceva, primesti flori, mesaje multe, bomboane, lucrusoare handmade minunate si pana si vanzarile merg bine de tot, se numeste ca esti inconjurat de energie pozitiva si o imparti tuturor asa ca ei vin spre tine :)

Apoi daca seara, cand ai epuizat energia si adrenalina zilei, cand credeai ca nu mai poti nimic, o imparti cu un sot minunat, o prietena si o sticla de vin pana cand simti ca aluneci de pe scaun direct in somn, se numeste ca ai avut cea mai frumoasa aniversare de vreodata.

Va multumesc!

Va las acum in compania catorva noutati de la targ. Unele si-au gasit deja stapan (si chiar au scapat nepozate – cum ar fi tricoul din care am pozat un detaliu mai sus), dar au ramas altele si in asteptare :)

Enjoy!

Acolo unde se aude muzica, acolo unde se nasc sunetele, acolo unde soaptele se inchid intr-o cutie si zambetele se susotesc si ele, acolo zboara fluturii si aripile lor fac muzica.

Pret: 35 lei

Atentie: cutia nu este pictata, ci decorata prin tehnica servetelului.

Ii puteti verifica disponibilitatea si dimensiunile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Nici nu stiu cat a trecut de cand am pictat ultimele rame si pusculite… mult, foarte mult. Si cum m-am hotarat brusc si dintr-o data ca a venit momentul, am luat ultimele blanc-uri de pusculite, 3 rame si la treaba.

Cumva au iesit seturi si eu le vad in perechi inveselind camera in care isi vor gasi locul :)

Enjoy!

Pret: 25 lei fiecare

Le puteti verifica disponibilitatea si dimensiunile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Nu stiu de ce le-am spus asa … poate pentru ca imi plac foarte mult si mi se par de o eleganta aparte. Sa le luam pe rand …

Colierele … ei, va povesteam eu ca motivul pentru care am inceput sa fac flori din organza este pentru a le combina cu margelutele mele pictate. Si am creat doua coliere (preferatul meu este cel verde, care este si unicat) in care am alaturat o floare de organza, margelute modelate si pictate de mine si margele de sticla. Fac parte dintre acele lucrusoare pe care le creez si imi devin atat de dragi incat le-as pastra pentru mine, dar eu am prea rar ocazia de a purta ceva atat de special. Sper sa isi gaseasca o stapana care sa le aprecieze cel putin la fel de mult ca si mine.

Cutiutele … ei, cutiutele nu sunt pictate in intregime si sunt realizate folosind o tehnica pe care eu am subestimat-o putin – tehnica servetelului. Mi s-a parut facila si la indemana oricui (ceea ce chiar este adevarat), asa ca nu i-am dar foarte multa atentie. Cand intr-un final m-am hotarat sa ii dau o sansa am realizat ca este o tehnica migaloasa, care necesita atentie, ceva calcule si … destul de multa indemanare. Efectul final il da un pic de pictura cu degetele inmuiate in acril auriu. Le ador, recunosc, si multumesc Gerdei) de la Tinker pentru adezivul special si pentru prima lectie :)

Si pentru ca s-a intamplat cumva ca aceste creatii sa se potriveasca din punct de vedere coloristic si formeaza perechi minunate, m-am gandit sa va ofer o reducere de 10% pentru un set complet (colier, cercei si cutie).

Enjoy!

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Nu stiu ce povesti stau ascunse in cutie, nu stiu nici macar daca am dreptate ca exista povesti acolo (poate doar urmeaza sa fie puse), dar cum a fost inspirata (la dorinta Monicai, chiar daca ei initial forma cutiei i-a sugerat ceva legat de Battlestar Galactica :D) dupa o felicitare veche absolut minunata, cred ca asta ii va fi destinatia.

Ii doresc sa o pastreze cu drag alaturi de pisicutele albe care s-au strecurat in cutie si pariez ca torc a poveste :)