Da, ziua voastra a tuturor pentru ca oricare v-ar fi varsta este imposibil sa nu gasitit din timp in timp copilul din voi si sa ii zambiti ghidus :) Iar daca ce spun eu aici vi se pare o copilarie, apoi sa stiti ca eul vostru de copil sta intr-un colt, suspina si asteapta sa va intoarceti privirea si catre el.

La invitatia Anei de la Questioare am trecut la treaba printre picaturi cat sa fiu azi gata cu lucrusoare inflorate pentru voi. Trebuie sa recunosc ca n-as fi ales iar florile de cires, dar daca asta a fost dorinta Anei, ce sa fac acum? :P

Ce puteti castiga? O brosa si-o pereche de cercei cum n-am mai facut de multicel. Si brosa si cerceii sunt pictati pe baze de lemn (care sunt in numar foarte limitat), iar brosa a primit si rochita din danteluta asortata.

Acum dati fuga la Ana pe blog (mai exact aici)pentru a afla ce si cum trebuie sa faceti pentru a intra in joc!

Zic eu ca nu e bine sa treaca prea mult timp fara sa va amintesc una dintre temele de pictat cele mai dragi mie :) Nu e o tema draga neaparat pentru ca mi-ar fi foarte cunoscuta cultura japoneza sau pentru ca au o semnificatie aparte pentru mine. Imi sunt dragi pentru ca sunt frumoase. Pur si simplu :)

Asa ca astazi revin florile de cires. Le-am facut ceva mai serioase incadrandu-le cu brun inchis astfel incat privirea sa va fie furata de rozul delicat al florilor.

Enjoy!

Detalii:

• Cutiile si suportul de betisoare sunt din lemn si sunt pictate si lacuite manual
• Dimensiune cutie mare: 17.5 x 13 x 10 cm; Pret: 50 lei
• Dimensiune cutie mica: 9 x 5.5 x 5.5 cml Pret: 20 lei
• Pentru suportul de betisoare se poate face set cadou fromat dintr-o cutie lucrata manual si betisoare parfumate. Pret suport simplu: 12 lei; Pret set cadou: 15 lei

Le puteti verifica disponibilitatea  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

A fost weekend, a fost targ.

Despre targ, in general, am mai putine de spus. Indiferent de numarul de cumparatori, organizarea, prietenii si povestile fac din I Love Handmade un targ minunat. Iata si standul Glory Box:

Titlul postarii are legatura cu altceva. Cu un subiect foarte vehiculat in handmade. Copiatul.

Anul trecut, in cadrul unui targ, langa mine se aseaza un domn. Avea la vazare creatiile sotiei. Artist plastic. Creatiile sotiei erau rochii crosetate si accesorizate de dansa cu mai mult sau mai putin gust – nu e locul meu sa le evaluez calitatea -, cateva genti si cateva flori crosetate.

Domnul foarte vorbaret incepe sa ma descoasa despre cum, de unde, cu ce si toate detaliile posibile legate de ceea ce fac. Mai mult decat atat, la cateva zile dupa targ,incepe sa ma sune in mod repetat si sa imi ceara exact adresele site-urilor si magazinelor de unde imi iau lucrurile. Eu ii povestesc binevoitoare tot pentru ca, si il citez pe dansul: ce sa-i faci, tre’ sa ne descurcam sa mai vindem si noi, sa ne ajutam intre noi, ca daca nu ne ajutam noi, cine sa ne ajute?

Din acel moment activitatea doamnei artist plastic incepe sa se diversifice cu intreaga gama de produse pe care o am eu. Aveam eu rame, a facut rame, aveam cutii, a facut cutii, aveam margele, a facut margele. Iar cand am inceput sa pictez pe textil a inceput sa picteze si pe textil.

Incet incet incepeam sa devin tot mai nervoasa. Mai ales ca aspectul acesta fusese observat si de cateva colege de targ. Dar ce era sa ii spun omului? Produsele erau la indemana tuturor. Conform carei paranoia puteam afirma eu ca doamna ma copiaza? In plus nu imi copia si modelele, deci era dreptul ei sa faca ce vrea.

Dar iata ca a venit si targul de weekendul acesta. Domnul si doamna erau situati la cateva standuri de noi. Eu aveam la stand inclusiv tricoul cu fori de cires si, exat in fata, o sacosa (pe care nu am apucat sa v-o arat) cu modelul de pe tricou.

Vand sacosa, ma bucur si nu trece prea mult timp ca la standul domnilor apare o bluza proaspat pictata (afisata cu un ziar prin in interior pentru a-i permite bluzei sa se usuce) cu flori de cires. Acelas gen de crenguta. Aceleasi nuante la flori. Inclusiv culoarea bluzei era a sacosei vandute. M-am enervat. Tare. Mai ales ca Marius mi-a spus ca mai devreme domnul a trecut pe la stand si a facut poze.

Ce sa le fac? M-am enervat si am tacut. Marius a pozat bluza. Daciana a fost mai nebuna si s-a dus cu tricoul meu cu flori de cires la standul lor, a pus modelele unul langa altul si a zis ca e dragut modelul, dar e mai bine pictat tricoul meu :D (aspect care, lasand toata modestia deoparte, este adevarat). Doamna a ridicat din umeri si-atat.

Rau este ca nu cred ca acesti indivizi constientizeaza problema. Ei vor doar sa faca ceva, orice, ca sa vanda, ca sa mearga, “nu vezi ca nu merge, ne chinuim, ce sa facem” – citez iar din povestile domnului. Si intr-un fel … de ce as putea sa ii invinuiesc si de data asta? Doar nu sunt eu singura care picteaza flori de cires.

Cu toate astea problema mi se pare evidenta. Povesteam la targ prietenilor ca, de fapt, nici nu stiu daca sunt nervoasa totusi. Ca ceea ce simt e un sentiment negativ indefinit. Marius ii spune consternare.

Ma intreb, ca artist plastic, doamna n-are nici un fel de mandrie? De creativitate? De … ma rog. Nu conteaza.

Poate cel mai tare m-a uimit ca totul a fost facut pe fata. La targ. La trei standuri de mine. Mi-ar fi fost macar rusine.

PS: Am decis sa nu dau numele celor doi soti si nici sa nu public fotografia bluzei. Nu merita nici macar publicitate negativa.