Transferul psihologic in viata de zi cu zi

, , , , , , , , 9 Comments

Articolul a fost publicat si pe Cenusa de trandafir.

Sa incepem cu o intrebare: ti s-a intamplat vreodata sa simti simpatie sau antipatie de o intensitate nejustificata fata de o persoana pe care abia ai cunoscut-o? Constient sau nu, mai tuturor ni se intampla. De cele mai multe ori, luam lucrurile ca atare si nu ne intrebam de ce se intampla asta, dar in anumite situatii, mai ales cele in care reactiile sunt negative, raspunsul la acest “de ce” poate fi chiar important, pentru ca este posibil ca antipatica/ul sa nu aiba nicio vina.

In psihoterapie procesul se numeste transfer si a fost identificat inca de la inceputurile acestei stiinte de catre nimeni altul decat parintele psihanalizei, Sigmund Freud. Atunci transferul era luat in considerare numai in cadrul relatiei pacient-terapeut. Pe scurt: pacientul il percepe pe terapeut ca pe o persoana importanta din trecutul sau (mama, tata, frate, sora, ruda, partener, prieten, educator, coleg etc.), iar calitatile si sentimentele asociate acestei persoane (fie ele pozitive sau negative) vor fi transferate terapeutului, care este posibil sa nu le detina si in mod real.

Cercetari ulterioare au demonstrat ca transferul nu se manifesta numai in cadrul relatiei terapeutice, ci este unul dintre modurile fundamentale de interactiune interpersonala in viata de zi cu zi.

Ce presupune transferul, de fapt? Presupune ca, de exemplu, nu vei avea incredere intr-o persoana care prin obiceiuri, voce sau chiar prin felul in care arata iti aminteste de un fost partener. Sau, din contra, ca vei avea o incredere oarba intr-o persoana care iti aminteste de un prieten din copilarie.

Prin urmare, de-a lungul timpului, in relatia noastra cu ceilalti, dobandim anumite tipare comportamentale pe care le vom aplica in relatiile curente si care ne pot afecta rationamentele, evaluarile, emotiile, motivatia, asteptarile si auto-evaluarile. In mod pozitiv sau negativ.

De ce este important uneori sa identificam momentele in care “facem transfer”? Tocmai pentru influentele negative pe care le pot avea asupra situatiilor prezente. Pentru ca, desi este o modalitate normala de interactiune, transferul poate fi si dezadaptativ, in functie de cat de rigide sunt tiparele comportamentale transferate – pentru a avea efecte adaptative, trebuie sa manifestam o flexibilitate in aplicarea transferurilor si sa reusim sa recunoastem ce elemente din trecut nu se mai potrivesc cu realitatea prezenta, iar in cazul acesta sa oprim atribuirea lor – aceasta presupune insa un grad de constientizare pe care nu totdeauna il atingem.

Transferul poate fi responsabil pentru simple conflicte, simpatii, antipatii. Doar ca o simpla antipatie iti poate crea probleme la locul de munca, in cuplu, in relatia cu tine si prietenii, probleme care ar putea fi cel putin pe jumatate rezolvate prin simpla constientizare a transferului.

Sa luam primul exemplu – cel cu lipsa increderii intr-o persoana ce iti aminteste de un fost partener. Din aceasta cauza esti inchis fata de persoana respectiva, indisponibil pentru comunicare, pentru a o cunoaste si, mai mult decat atat, mai povestesti si altora ce personaj neplacut este X. Si daca te-ai opri un moment si-ai realiza ca, de fapt, X nu ti-a dat niciun motiv pentru asta?

Daca ai realiza ca faptul ca partenerul bea un pahar in plus te enerveaza nu pentru ca el ar avea ulterior un comportament neplacut sau tendinte alcoolice, ci pentru ca a existat o figura masculita importanta in trecutul tau care reactiona agresiv in conditii similare?

Daca ai realiza ca motivul pentru care nu suporti femeile care nu se ingrijesc si nu se imbraca elegant este ca in trecut ti s-a repetat la nesfarsit ca nu esti suficient de feminina daca nu faci asta?

Cred ca existenta noastra ar putea fi mult mai simpla si mult mai armonioasa daca ne-am cunoaste pe noi insine putin mai mult. Ca ne-am scuti de multe conflicte si ca, incet incet, am invata sa ne crestem si sa ne echilibram prin autocunoastere.