Ei, dragilor, a venit si momentul pentru prima pictura originala, pictura care a fost pictata de fapt inaintea dansatoarei de flamenco, doar ca nu m-am indurat sa o arat. Fiind prima si fiind creatie proprie … a primit multe priviri critice de la mine. Pana la urma m-am convins ca e momentul sa o arat lumii.

Si cum din cand in cand mi se blocheaza cuvintele si cred ca muzica “simte” mai bine ce vreau sa spun eu, v-as recomanda sa ascultati si sa priviti asta inainte/dupa/in timp ce priviti pictura :)

Detalii aici.

Cand spui terapie prin arta spui, de fapt, cel putin doua lucruri: terapia concreta in care un specialist ghideaza, observa si interpreteaza rezultatele creatiei artistice ale unui pacient/client sau (si mai simplu de-atat nu se poate) relaxarea, starea de bine obtinuta prin actul creatiei in sine indiferent de calitatile artistice ale creatorului.

Desi mi-ar fi placut sa fie asa, acesta nu este un articol dintre cele incluse in pastila de psihologie. Poate ca la un moment dat va veni si randul lui. Pana atunci va invit sa cititi articolul de pe Wikipedia sau sa cautati singuri astfel de articole.

Placerea, relaxarea si disparitia orelor le-am simtit inca de cand am inceput sa desenez (adica inca din copilarie), dar niciodata nu am simtit efectul terapeutic al desenului/picturii ca in anul ce a trecut. Am descoperit cum pot disparea in ceea ce fac si cum, pentru cateva ore, sunt suspendanta intr-un alt plan de-a dreptul fabulos. Mi se intampla mai ales cand am de pictat teme mai complexe decat cele cu care sunt obisnuita de care ma apropii in general nervoasa, anxioasa, pregatita pentru esec. Ma invart in jurul proiectului, imi fac planuri, marai, uneori imi vine de-a dreptul sa plang de agitatie si neputinta si pana la urma trag aer in piept, imi zic ca asta este si ma apuc de treaba.

Si-atunci se intampla extraordinarul. Atunci dispar. Dispar si nu prea. Capat un soi de claritate de parca m-am pregatit dormind 2 saptamani inainte si sunt perfect treaza. Claritatea insa nu este insotita de procese rationale, ci de un soi de plutire in care nu gandesc nimic (e ca si cum daca as gandi as strica tot), sunt complet relaxata, am eventual si un zambet tamp si zen pe fata, timpul dispare (nu glumesc deloc), iar mana ia pur si simplu controlul. Stie exact de ce proportii are nevoie, de ce culori, ce pensule, cat sa dilueze culoarea, ce culoare trebuie amestecata cu care si exact ce trebuie facut si in ce ordine ca efectul final sa fie cel dorit. De obicei ma trezesc spre final cand incep sa ma mir de ceea ce am lucrat si ma entuziasmez ca un copil :)

Asa mi s-a intamplat la aceste lucrari …

Alteori nu este nevoie de starea de frustrare initiala, ci doar de o tema care sa imi placa foarte mult. Ea singura este suficienta pentru a ma trage in acea stare de plutire si de a-mi schimba starea intiala, oricat de proasta ar fi, intr-una de bucurie curata. Asa mi s-a intamplat cu aceste doua lucrari …

Asa ca am hotarat ca anul asta ma voi dedica mai mult picturii pentru ca am vazut, in sfarsit, ca ma pot descurca suficient de bine :) Am inceput cu o reproducere/copie/inspiratie dupa o pictura care mi-a placut teribil de cand am vazut-o pentru prima data (o gasiti aici). Pictura apartine lui Fabian Perez, artist care, desi probabil nu va fi niciodata unul dintre acei pictori mari, ma fascineaza prin viata, dinamismul si pasiunea ce le imprima creatiilor lui.

Iata rezultatul …

Detalii aici.

Ulterior nu m-am putut abtine si am lucra si un pandant si un inel, dar de data cu print-uri ale lucrarilor originale apartinand aceluiasi artist.

Detalii aici.

Detalii aici.

O cutie lucrata pentru o domnisorica de numai 5 anisori careia ii place baletul si dansul, pe care le si practica dealtfel.

Am dorit sa pastrez ideea de balet, sa aduc cateva elemente care sa atraga un copil (m-am agatat de culoarea roz), dar am preferat sa fac cutia astfel incat mica noastra balerina sa o placa si sa o foloseasca si cand va deveni domnisoara in adevaratul sens al cuvantului. Am mai discutat cu Andrada (cea care a dorit sa faca acest dar frumos), am rugat-o sa imi trimita cateva imagini care ii plac si care o inspira si pe ea si, pornind de la una dintre imaginile trimise de ea, am ajuns la ce vedeti mai jos.

Nu stiu daca a placut micutei balerine, dar sper ca peste ani sa o aprecieze si sa o pastreze ca pe o amintire draga.

Detalii gasiti aici.

Pentru o iubitoare de dans, o brosa cu o dansatoare de flamenco si dantela care sa tresara in focul dansului …

Pentru o iubitoare de flori de camp, am ales floarea soarelui …

Pentru cineva care iubeste Parisul …

Detalii:

• Atat brosa, cat si cerceii sunt pictate manual pe baze din lemn.
• Alte detalii puteti gasi  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Daca sunteti ca mine habar n-aveti cand se deschid si se inchid sezoanele de nunti. Norocul meu ca am cliente care ma invata asta :) Adica dupa cutia de calatorie care a fost tot dar de nunta, tocmai am terminat de lucrat cocardele pentru o prima nunta si ma pregatesc sa le inchei pe cele pentru o a doua, am mai lucrat in saptamanile trecute daruri pentru alte doua mirese.

Unul dintre cadouri se adreseaza unei mirese scriitoare de poezii frumoase si a fost format dintr-o cutie cu mandala – foarte potrivita pentru asa eveniment as spune eu -, cutie in care am scris versuri ce-i apartin miresei si un set format din cercei si colier acoperiti de cuvinte care-si asteapta sensul si locul intr-o alta poezie.

Cel de-al doilea este o cutie cu siluetele a doi miri dansand. M-am folosit de un detaliu care mi-a soptit ca mireasa va avea rochia crem si de un servetel dantelat pentru a crea o rochie eleganta miresei. Mi-a placut mult efectul. Sper ca si lor :)

Detalii:

• Colier si cercei lucrate cu margelute din lut modelate manual, decorate prin decoupage si tehnici de invechire; pret colier: 40 lei; pret cercei 17 lei
• Cutie rotunda din pictata si decorata manual prin decoupage; diametru 15 cm; pret: 55 lei
• Cutie hexagonala din lemn pictata manual; dimensiune: 15.5 x 13.5 diametru x 9 cm inaltime x 7.5 latura hexagon; pret 55 lei
• Le puteti verifica disponibilitatea  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Nu stiu cum de nu m-am gandit niciodata sa pictez o balerina. Poate n-am avut curaj.

Dar, asa cum deseori se intampla, curajul vine de la voi. Printr-o comanda speciala :)

Anca a comandat o cutie pentru a o darui Adelinei, o mare iubitoare de balet asa cum mi-a povestit ea. Prin urmare cutia trebuia sa aiba legatura cu baletul. Va spun ca m-a bucurat sincer comanda si am asteptat cu nerabdare sa o pictez, desi momentul a fost putin amanat de operatia stomatologica. Important a fost ca am terminat la timp, ca am acordat cutiutei o seara intreaga dupa ce ma uitasem la sute de fotografii cu balerine in care cautasem pentru insipratie acea gratie nemaipomenita pe care o respira balerinele cu fiecare miscare.

Nici nu stiu daca am mai pictat pana acum ceva asa de lent, molatec, intr-un ritm complet rupt de alte griji … La final, recunosc, ca aproape imi doream ca Anca sa nu mai ceara cutia si sa o pot pastra pentru mine. In urmatoarele zile cat a mai stat la mine am privit-o de nenumarate ori si-am prins atata drag de ea incat cu greu m-am despartit de ea cand chiar a venit momentul. Sper ca si noua stapana sa o indrageasca si sa pastreze in ea tot ce-i mai frumos si mai delicat.

In prima seara cand am fost pe Matasari 17 am desenat ascultand muzica lor. E ceva mai putin decat o schita. Este ea, femeia care danseaza. Femeia care se pierde in sunet.