In urma cu ceva ani nu pricepeam nicicum bucuria unui accesoriu imbulinat. E drept ca acum ceva ani nu faceam bijuterii, iar acum si mai multi ani purtam doar tricouri negre, pantaloni largi si bocanci. Acceasi bocanci. Timp de 9 ani. Tricourile le mai am si acum – cel cu Guns’n'Roses are o gaura de la o arsura cu tigara aproape de cand l-am luat – asta era acum mai bine de 10 ani. Inca il port prin casa cand lucrez. Arsura de tigara e tot acolo, necusuta. Intre timp i-am adaugat si pete de vopsea. Intr-o zi am sa il inramez si-am sa il declar piesa de muzeu si nu se va atinge nimeni de el pentru ca va fi deja prea fragil.

Intre timp, desi garderoba mea este in continuare predominata de haine negre, am invatat sa ma bucur de dragalasenii. Si printre cele mai dragalase dragalasenii sunt accesoriile cu buline. Daca bulinele mai sunt si pe buburuze sunt cucerita definiv :D Pe cuvant. Imi vine sa zambesc ori de cate ori le vad :)

Voua nu?

Iar la final va invit la o cafea. Am mers la somn la 6 am si mi-i tare buna una :D

Pentru ca sunt prea multe sa vi le descriu pe fiecare in parte va la pe voi sa le descoperiti disponibilitatea, dimensiunile si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Dragilor,

Este 7 am (da, stiu voi citit asta semnificativ mai tarziu). Deloc nu-mi place sa ma trezesc la astfel de ore rusinoase. Si nu sariti la mine ca sunt n oameni care fac asta pentru a merge la munca. Unii o fac chinuind-se, altii chiar sunt matinali. Putini, asa este  :) Pe mine mama m-o facut pe orar de noapte. Varful meu energetic e intre 22.00-2.00 am si pot rezista cu brio pana la 4-5.00 am. Dar sa ma trezesc cu noaptea in cap ii crima si pedeapsa. 7 am e cu noaptea in cap. Clar.

Dar ce nu fac eu de dragul lucrusoarelor mele :) Ma duc la vanat de esarfe sa am pe ce insira margelute pictate. Asa ca pumnii stransi si ganduri bune sa gasesc ceva frumos.

Pe voi va las cu 4 flori care, sper eu, sa va puna macar un mic zambet pe fata de inceput de saptamana :)

Le puteti verifica disponibilitatea si pretul  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Lucrusoarele au ajuns cu bine la Galeria Hora care este superba! Merita o vizita daca sunteti in zona. Promit :)

Pentru ca maine e targ si pentru ca n-am mai facut de mult timp flori pur si simplu, ieri s-au nascut trei brose noi.

O floare de toamna …

O nostalgica dupa vara …

Si-una foarte mov :D

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Eu sunt singura la parinti. N-am nici frati, nici surori, ci am fost doar eu cu mine pentru multi ani. Nu ca ai mei nu si-ar fi dorit mai multi copii. Daca s-ar fi putut, tata ar fi vrut o intreaga echipa de fotbal. Dar RH-ul negativ al mamei atat a permis atunci: un copil sanatos.

Asa ca n-am invatat sa imi impart tot timpul cu altii, jucariile as fi vrut sa le impart, dar n-am avut cu cine, nici sa ma cert frateste, nici sa ma impac, nici sa ma bat si nici macar sa chicotesc noaptea dupa ora de culcare. Si cand eram copil incercam cu disperare sa socializez cu ceilalti. Nu stiu exact ce faceam gresit, dar eram respinsa. Credeam ca ma resping pentru ca sunt urata si mai credeam ca sunt urata din cauza ca tata imi reteza parul scurt si cam ciuntit. Asa ca ramaneam tot eu cu mine in camera mea care mai tarziu a devenit camera albastra. Camera in care se intampla toata viata mea. Camera din care nu ieseam nici fortata, camera in care imi chemam putinii prieteni, in care desenam, citeam, scriam, camera in care mai tarziu mi-am chemat si iubirile si mi-am strigat toate durerile pana cand i-am crapat invizibil, dar apasat peretii. Camera care acum, desi inca albastra, zace goala si-au inceput sa ii dispara pana si obiectele de amintit amintirile – nu mai are birou, nici dulapior plin cu de toate, nici acelasi pat, nici acelasi covor plin de pete, nici aceleasi draperii, nici macar dezordinea continua care o innebunea pe mama. E doar o camera.

Dar nu stiu cum am ajuns aici. Vroiam sa va povestesc despre altceva. Despre altcineva. Despre fratele lui Marius. Despre frate’miu. El imi spune “sis”, eu nu-i pot spune “bro” pentru ca suna  rau, asa ca ii spun “frate’miu”. Mi-a devenit frate de cand ne-am cunoscut si mi-i drag de nu mai pot cu toate prostiile pe care este capabil sa le faca. Luni a plecat catre taramuri britanice asa cum o fac tot mai multi/prea multi tineri.

Si-am vrut sa aiba ceva de la sor’sa cu el acolo. Am luat tricoul, culorile si ideea si-am pornit duminica noapte dupa targ catre Brasov. Stiam ca pleaca luni noapte, iar el, afurisitul, imi spunea ca pleaca luni la 14.30. Asa ca zboara val-vartej in camera, calca tricoul si fuga la treaba. Am pictat cu emotie si convinsa ca n-o sa iasa mare lucru, dar deja stiti si voi cum ies lucrurile facute cu drag :)

Pana la urma a plecat pana la Cluj (de acolo avea avionul) cu un tren de seara. Cumva ziua a trecut fara sa ne ciocnim prea des. Nici la revedere nu mi-am luat cum se cuvine pentru ca exact inainte de a pleca trenul m-a intepat o viespe in abdomen  … pe sub rochie (cam care erau sansele sa se intample asta?) si-am zbughit-o dramatic, indurerata spre toaleta publica sa ma pot elibera de insecta cea afurisita.

Sper ca va purta tricoul cu drag si ca ne vom revedea curand.

A fost weekend, a fost targ.

Despre targ, in general, am mai putine de spus. Indiferent de numarul de cumparatori, organizarea, prietenii si povestile fac din I Love Handmade un targ minunat. Iata si standul Glory Box:

Titlul postarii are legatura cu altceva. Cu un subiect foarte vehiculat in handmade. Copiatul.

Anul trecut, in cadrul unui targ, langa mine se aseaza un domn. Avea la vazare creatiile sotiei. Artist plastic. Creatiile sotiei erau rochii crosetate si accesorizate de dansa cu mai mult sau mai putin gust – nu e locul meu sa le evaluez calitatea -, cateva genti si cateva flori crosetate.

Domnul foarte vorbaret incepe sa ma descoasa despre cum, de unde, cu ce si toate detaliile posibile legate de ceea ce fac. Mai mult decat atat, la cateva zile dupa targ,incepe sa ma sune in mod repetat si sa imi ceara exact adresele site-urilor si magazinelor de unde imi iau lucrurile. Eu ii povestesc binevoitoare tot pentru ca, si il citez pe dansul: ce sa-i faci, tre’ sa ne descurcam sa mai vindem si noi, sa ne ajutam intre noi, ca daca nu ne ajutam noi, cine sa ne ajute?

Din acel moment activitatea doamnei artist plastic incepe sa se diversifice cu intreaga gama de produse pe care o am eu. Aveam eu rame, a facut rame, aveam cutii, a facut cutii, aveam margele, a facut margele. Iar cand am inceput sa pictez pe textil a inceput sa picteze si pe textil.

Incet incet incepeam sa devin tot mai nervoasa. Mai ales ca aspectul acesta fusese observat si de cateva colege de targ. Dar ce era sa ii spun omului? Produsele erau la indemana tuturor. Conform carei paranoia puteam afirma eu ca doamna ma copiaza? In plus nu imi copia si modelele, deci era dreptul ei sa faca ce vrea.

Dar iata ca a venit si targul de weekendul acesta. Domnul si doamna erau situati la cateva standuri de noi. Eu aveam la stand inclusiv tricoul cu fori de cires si, exat in fata, o sacosa (pe care nu am apucat sa v-o arat) cu modelul de pe tricou.

Vand sacosa, ma bucur si nu trece prea mult timp ca la standul domnilor apare o bluza proaspat pictata (afisata cu un ziar prin in interior pentru a-i permite bluzei sa se usuce) cu flori de cires. Acelas gen de crenguta. Aceleasi nuante la flori. Inclusiv culoarea bluzei era a sacosei vandute. M-am enervat. Tare. Mai ales ca Marius mi-a spus ca mai devreme domnul a trecut pe la stand si a facut poze.

Ce sa le fac? M-am enervat si am tacut. Marius a pozat bluza. Daciana a fost mai nebuna si s-a dus cu tricoul meu cu flori de cires la standul lor, a pus modelele unul langa altul si a zis ca e dragut modelul, dar e mai bine pictat tricoul meu :D (aspect care, lasand toata modestia deoparte, este adevarat). Doamna a ridicat din umeri si-atat.

Rau este ca nu cred ca acesti indivizi constientizeaza problema. Ei vor doar sa faca ceva, orice, ca sa vanda, ca sa mearga, “nu vezi ca nu merge, ne chinuim, ce sa facem” – citez iar din povestile domnului. Si intr-un fel … de ce as putea sa ii invinuiesc si de data asta? Doar nu sunt eu singura care picteaza flori de cires.

Cu toate astea problema mi se pare evidenta. Povesteam la targ prietenilor ca, de fapt, nici nu stiu daca sunt nervoasa totusi. Ca ceea ce simt e un sentiment negativ indefinit. Marius ii spune consternare.

Ma intreb, ca artist plastic, doamna n-are nici un fel de mandrie? De creativitate? De … ma rog. Nu conteaza.

Poate cel mai tare m-a uimit ca totul a fost facut pe fata. La targ. La trei standuri de mine. Mi-ar fi fost macar rusine.

PS: Am decis sa nu dau numele celor doi soti si nici sa nu public fotografia bluzei. Nu merita nici macar publicitate negativa.

Era o poanta pe undeva legata de exprimarea asta … dar nu mi-o mai aduc aminte :D

Hainutele acestea sunt pictate de muuuuuuult timp. Tocmai de la inceputul lui mai cand abia imi luasem culorile de textil si i-a traznit dracsorului sa ma puna in teste pe niste hainute de-ale ei ca asa-i de mititica (dar nu va luati dupa aparente) incat as cam infasura-o de minim doua ori in hainele de le am eu. Numai ca abia acum si-a miscat …. hmm … ok, numai ca abia acum a reusit sa gaseasca timpul necesar pentru a-mi servi drept model :P

Mai mult chiar, camasa cea galbena a fost de-a dreptul reconditionata intrucat fusese stricata cu fierul de calcat inainte de prima purtare :)

Pentru ca eu sunt fotograf nepriceput si pentru ca nici Alinuta n-a fost prea fericita cu ideea, am zis “off with her head” la prelucrarea fotografiilor :P

Concluzia ar fi ca, daca aveti hainute pe care le-ati dori pictate, nu trebuie decat sa dati un semn pe mail si sunt la dispozitia voastra :)

Enjoy!

Pentru ca au fost atat de apreciate si nu mai aveam decat un singur colier disponibil din cele doua seturi de bijuterii regale, m-am hotarat sa ma mai joc si cu alte nuante.

Imi pare rau ca nu am mai reusit sa le fotografiez purtandu-le, dar de cateva zile apartamentul nostru este intors pe dos – se zugraveste, se instaleaza mobila, se face orice si se ocupa orice spatiu in care as putea face eu sedinta foto – noroc ca am fotografiat colierele in ziua dinainte.

Preferatul meu este cel ce urmeaza,  pe care am vrut sa il numesc “Cafe au lait”, dar imi pare mai sofisticat de-atat, asa ca as spune ca e o combinatie parfumata de ciocolata amaruie si crema de vanilie, mmmmm delicios. Nu, nu se mananca, dar trezeste pofte :D

Urmatorul este nuante de roz, dar care dincolo de a fi girlish imi pare sofisticat si chic :)

Ultimul face parte din nebunia persoanala, care este cea a margelutelor in culoare cuprului, care isi gasesc destul de rar stapani, dar daca mie imi plac si nu pot sa ma abtin, ce sa fac acum :D

Enjoy!

Coliere 45 lei

Cercei 15 lei

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

In weekendul ce-a trecut am pictat tricouri in soare la Brasov. Si tare bine a fost :) Cele doua tricouri albe pe care le mai aveam le-am pictat cu flori de cires – unul comandat si unul pentru voi, iar pe celelalte 2 negre ramase am inventat bucle, lalele galbene si albinute.

Am refacut pozele cu tricourile – adica am ajuns la concluzia ca cea mai buna varianta este sa le pozez purtandu-le – cu ceva efort am reusit sa intru si intr-un S (dar va arat burtica si tatuajul pe chestia asta) si vi le re-arat acum pe toate :)

Aseara am facut o noua comanda de tricouri care sa includa si masuri mai mari pentru ca sunt croite pe tipare destul de mici.

Masuri:

Tricou “Mi-In-Do”/flori de cires – M

Tricou “The Great Gig in the Sky”/Pisica astrala – M

Tricou “Albina la lalele” :P – L

Tricou “Heraldic”/Tribal – S

La comanda pot fi refacute si pe alte masuri.

Pret – 50 lei

Si pentru ca postarea se numeste “T-Shirt On”, va las si cu o melodie de buna dispozitie “New Shoes” … On, as completa eu :)